Ca de obicei, comentarii ici-colo si in rest poze cu piete importante, locuri cunoscute sau doar coltisoare gasite la tot pasul, ceea ce, vorba cuiva, nu ti se arata in pliantele publicitare. Si tot ca de obicei, poze multe…. sau de data asta chiar mai multe decat are omu’ rabdare. Cu tot ce caracterizeaza acest oras frumos si original.
Primele vreau sa fie prezentate gazdele mele patrupede, cu care m-am inteles bine de la prima vedere si care erau foarte cuminti… si iubitoare. Apare si gazda – om pe undeva, dar numai in pozele din Haga. 🙂
cu si fara blitz, parca ar fi din seria „gasiti x deosebiri intre cele doua poze” 🙂
In Amsterdam, toate liniile de tramvai au un capăt la gara, de unde pleaca apoi spre cele patru zari. Cum am mai spus, cu tram #5 am avut eu legatura directa cu centrul
Am trecut prin Piata de flori de nu stiu cate ori si n-am decat doua poze…. asa ca adaug un fimulet, pentru o mai buna imagine a ei.
Pe langa piata sunt tot felul de magazine mici, bune de cumparat suveniruri si nu numai.
In rest, kilometri intregi parcursi in toate zilele, cu placere si descoperind la tot pasul ceva frumos sau interesant
Oamenii isi iubesc bicicletele, dupa cum se vede 🙂
Din vaporas, alte poze din unghiuri noi
Complexul Nemo, in cladirea care seamana cu o nava
Casele olandeze au acoperisuri in forma de clopot sau ceas, e una din caracteristici
Un garaj pentru biciclete, in care incap 2000 de bucati
O… ”banca” pe care doar acolo o gasesti 🙂
Tot felul de produse pe baza de canabis
Eu, una, am „consumat” doar un lollipop verde, cu cea mai mica concentratie de planta pe care am gasit-o. Asa am cerut, ca sa evit eventuale stari rele. Fumul de tigara cu canabis mi s-a parut scarbos din prima zi, se simte cand treci pe langa cafenele si are ceva din mirosul unei plante vestede, sau mai exact de planta uitata in vaza mult timp… bleah. 😀
Imi gasisem si de lucru, pana una-alta… doar sa fi vrut sa raman 🙂
Oameni practici , afaceristi fara interdictii la vitrine 🙂
Piata Dam, cu obeliscul dedicat victimelor din al doilea razboi mondial
Singura zona in care am vazut gunoi nestrans…. dar am pus-o aici, pentru obiectivitate
Colturi cu soare bland, cel mult 25 de grade in miez de zi
Mark Raven creeaza obiecte diverse, aici magazinul lui vazut din tramvai.
Undeva in zona cea mai plina de turci, intr-o recunoastere de oras
Pai cum sa lipseasca, tocmai el, tocmai acolo ?
🙂
La de Compagnon, intr-o zi cu meniu complet pe baza de trufe. Inclusiv desertul
Spuma de cartofi cu trufe, pentru care am gasit o reteta asemanatoare. Goodies.
Pe bucata de peste din nou trufe rase, alaturi de legume cunoscute , dar si de iarba de mare cea verde si subtire, acrisoara si crocanta.
Un fel de bezele, plus niste crema din lapte, ambele acoperite cu frimituri de trufe. Le descriu pentru ca-s usor de facut si acasa, cel putin cu ciuperci normale…. doar ca trufele au o aroma mai puternica si parca un intens miros de padure
eu intr-un sabot urias…
… dupa care mi-am luat si unii pentru acasa
Vedere din cladirea muzeului figurilor de ceara, cu care n-am pus poza pentru ca le stie toata lumea. Sau poate o sa fac o postare separata,
Nu, nu e poza invers, ci asa stateau vacutele acolo 🙂
Luminile rosii nu au legatura cu Red Light District, erau doar semnalizari pentru masinile de salubritate. La felinarele rosii nu ai voie sa faci poze, dar am vazut fetele respective si m-am mirat sa constat ca erau toate minione, cand eu mi le imaginam … mari si rezistente 🙂
Un print, o statuie si un bulevard care-i poarta numele
Una dintre bibliotecile orasului, cea mai mare
asta e o podea, nu un plafon
Un fel de capsula in care poti sa stai sa sudiezi. Are in interior o masuta, plus priza pentru laptop… si o veioza daca am retinut bine.
La etaje diferite, 6 in total, genuri diferite de carti
un „zid” din sosete colorate rulate…. nu stiu care e ideea, probabil un indemn la liniste ?
vedere de pe terasa bibliotecii
loc de… hranit, pe terasa, si apoi inapoi la citit, daca vrei
nu doar biciclete, ci si alte vehicule
Masinuta electrica a Primariei
Cele trei „X”uri verticale sunt simbolul orasului si apar peste tot
zona chinezeasca
O fuziune chinezo-japoneza, binevenita in cale 🙂
Bere Asahi japoneza, foarte buna… ca berea adica
Apoi iar la plimbare, pentru neutralizarea caloriilor…. mai ales eu 😀
In Rembrandt Square, o seara de dans – tango – la care participau dansatori profesionisti dar si oricine dorea, din spectatori.
Lume destinsa, cu distractii de seara
Asta e singurul loc din care poti sa prinzi toate cele sapte poduri … dar numai stand pe burta pe asfalt, intr-un anume punct, cu aparatul coborat cat mai mult sub mal si cu cineva care sa te tina de cealalta mana 😀 … si nici asa nu se vede clar imaginea celor 7 serii de luminite.
obiecte din lemn, inclusiv haina agatata in cui pe perete
ceramica si sticla
hop si Luna in peisaj 🙂
si eu pe la …. simbol, seara nemaifiind atata lume
Da, dar vara sanie…. nu ? 🙂
frumuseti pe plan local 🙂
🙂
Mi se pare corect, la fel as face si eu… cu atentionarea 🙂
bordurile aproape inexistente, care te obliga la multa atentie la travesari
Sunt de aceeasi parere .
Si o placinta irlandeza mai buna decat cea de aici… sau poate doar autosugestia ?
Toate casele vechi, toate, au carlige montate pe terasa, asta fiind singura posibilitate de a urca mobila in casa.
Baietii din imagine asta faceau, incercau sa ridice masa cu franghiile, iar dialogul dintre ei era plin de onomatopee, ambii dandu-si cu parerea cam cum ar suna mobila cazand pe asfalt… si ziceau ceva si de turisti :)))
Un cal care m-a facut sa ma intorc din drum si sa-l fotografiez… poza nu reflecta chiar toata frumusetea si mandria care-l caracterizau 🙂
Un furtun cu aer, pentru biciclete, in zona garii. Dar am inteles ca mai sunt si altele prin oras, totul ca sa-ti faca viata mai usoara
Si pe poduri se pastreaza inscriptionarile
De foarte multe ori un semafor e pe verde si celalalt pe rosu, de aceea e nevoie de foarte mare atentie la traversari . Plus ca biciclistii sunt peste tot, tot timpul ! Si destul de neiertatori cand te vad pe pista lor speciala, pe care uneori nici n-o bagi in seama, din neatentie.
Alte mijloace de locomotie
Fete sportive si atletice, ca toata natia olandeza. Oameni frumosi.
si o masina de colectie, frumoasa 🙂
Un perete plin de ceasuri…functionau toate, ticaiau in grup si totusi am rezistat tentatiei 😦 Erau prea multe ispite la tot pasul, nu poti sa le iei pe toate
muzica….. stradala
un mall
Se citeste Spau… nu Spui
Sediul (sau si fabrica ?) creatorului cunoscut
Pe sub marginea cladirii in forma de cada, zona Museumplein
O catelusa frumoasa si foarte timida, dupa cum a prezentat-o stapanul ei. M-a lasat totusi s-o mangai putin, apoi au plecat la plimbare in parc.
Pe iarba, la Museumplein
Si apoi iar la o plimbare lunga, in ultima seara olandeza
Intrarea intr-o casa, colorata si aparte.
Magazine, in fapt de seara.
Angry Birds si in forna de tort, asa inca nu le vazusem…
Si atat, sper ca nu e prea abrupt finalul 🙂
A doua zi am plecat la aeroport cu un taxi electric, prima oara cand am mers cu o astfel de masina. Ca toate celelalte, dar mai silentioasa. Torcea incet, spre deosebire de sofer, care era vorbaret…. si foarte civilizat 🙂
Si ca sa inchei cum trebuie: Olanda e o tara frumoasa, care merita vazuta si in care sper sa ma mai duc vreodata. Si pentru cine doreste sa se stabileasca acolo, eu spun…. go for it !
Amsterdamul e un vis frumos pentru mulți dintre noi, cei mai „sedentari”. De aceea am fost încântat de imaginile care-mi mai astâmpără dorul. Mulțumesc mult!
Eu de-aia trag de mine, sa ma mai misc atat cat mai am elanuri…. apoi o sa traiesc din amintiri, dar macar sa apuc sa le fac 😀 . Ma bucur ca ti-au placut, mai am cu Rotterdam si inchei capitolul. Frumos capitol, am avut noroc un pic in vara asta…. ca nu era Olanda in plan, deloc.
Pingback: Rotterdam, oras si port | prin preajma
Eu recunosc ca am zambit la poza cu biliardul si am ramas… paf la imaginile din biblioteca!
Vorbeam la telefon, am fazut vitrina cu biliardul, am continuat sa merg si apoi am terminat convorbirea si m-am intors sa fac poza 😀 . Iar biblioteca e doar una dintre ele, ce-i drept cea mai mare, Un loc divin, cu liniste si unde doar de timp de petrecut acolo ai nevoie. Of.
Pingback: Punct. Și de la capăt. | prin preajma