Italia, la pas. Din nou (2)


Pe micuța italiancă (a cărei vârstă o apreciez undeva între 3 și 4 ani) mai întâi o auzeai, pentru că îi turuia gura în liniștea parcului în care ajunsesem din dorința de a face un repaos la umbră. După aceea o și vedeai, frumoasă ca un înger, iar ca să economisesc cuvinte pun direct o poză cu ea

dscn7153

Acum faptul că era toată roz și elegantă nu părea să o împiedice să se joace, cu o mare plăcere chiar, drept în pamântul dintr-un rond de flori, pe care îl tot scormonea și îl împrăștia, ceea ce a și făcut-o să se oprească totuși pentru a-și scutura săndăluțele de glod. Dar nu din proprie inițiativă, ci pentru că mama ei, aflată în apropiere pe o bancă, a răbdat cât a răbdat și până la urmă a venit și a pornit o discuție pe care am înțeles-o aproape în totalitate – nu pentru că aș fi eu vorbitoare de italiană (încă), ci pentru că limba asta, cea mai frumoasă din lume (uite aici o părere) e extrem de ușor de priceput de noi, nu-i așa ? Și din ce îi spunea mama a răzbatut de vreo câteva ori cuvântul ”porca” 😀 , apoi a întrebat-o cum de a reușit să se prăfuiască în așa hal, când prietenul ei băiețel, aflat tot acolo, e atât de cuminte și de curat ? Cam asta a fost discuția scurtă, în urma căreia puștoaica a stat câteva secunde în cumpănă după care s-a întors la lopățică și la excavat, ca să fie clară opțiunea ei din acea dimineață 🙂

Băiețelul respectiv este el,

dscn7154

împreună cu o pisică lipicioasă pe care mă dusesem eu să o mângâi; eu ziceam pis-pis, el zicea gato-gattino, mâța era indiferentă cum o apelai atâta timp cât era rost de mângâieri… pisică, deh. Iar cu ocazia asta copilița cea frumoasă s-a decis să lase glodul și să ni se alăture, numai că pisica, dejà asaltată de prea multe mâini, a lipit urechile de cap și a rupt-o la fugă spre niște tufe, cu cei doi copilași fugărind-o. Și numai ce o auzim pe domnișoara în roz, în liniștea și tihna parcului, încercând să convingă felina să se oprească și terminând fraza complicată cu un ”Amoreeee !… ” de s-a auzit până la Municipale cred (adică Primăria aflată undeva nu departe).

Mai târziu în aceeași zi cei câțiva din grupul nostru care asistasem la scurta scenă cu copiii, ne-am amintit cu plăcere de ”Amore” și ne gândeam: oare așa se strigă în mod frecvent pisicile în Italia, sau i-o fi auzit fetița pe adulți chemând așa pisica ? Sau fusese direct ideea ei de a convinge animalul că ea nu are decât intenții bune ?  Indiferent cum o fi fost nouă ne-a făcut ziua mai frumoasă, dacă așa ceva mai era posibil în decorul de colț de Rai în care ajunsesem.

Asta e o amintire simpatică, de la începutul lui august 2016. Alei, străduțe, coaste coborănd spre țărm, terase cu vedere panoramică asupra mării, de undeva din inima insulei Capri. Teritoriu Italian, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut până acum. De două ori chiar, numai că acum având mai mult timp am descoperit nu doar zona comercială și luxoasă, ci și partea medievală a insulei, că are și așa ceva. Meritul ghidului, asta trebuie să menționez.

Mai adaug câteva poze, cu scurte comentarii, ca să închei a doua postare pe care o fac despre Italia. Din Castellammare di Stabia, unde stăteam, și care e port la Marea Ionică,  vapoarele pleacă în mod regulat, de câteva ori pe zi, spre Capri, iar drumul durează aproximativ 50 de minute.

dscn7083

dscn7086

A mai fost și o oprire la Sorrento, de unde s-au mai îmbarcat turiști.

dscn7087

dscn7091

dscn7090

Apoi, după puțin timp a început să se întrezărească la orizont tot mai clar coasta insulei, pe care de altfel o vezi dinspre mal din diverse direcții, pe toată lungimea falezei de la Napoli până departe. Capri și muntele Vezuviu la fel de vizibile, iar despre el o să scriu altă dată.

dscn7092

dscn7094

Aproape de port, vaporul își încetinește mult viteza și astfel poți să studiezi de aproape stânca abruptă și tot ce se petrece în jurul ei.

dscn7093

dscn7095

dscn7098

Iar pe pământ odată ajuns, intri în aglomerația de sezon inevitabilă, dar atât de plăcută…

dscn7104

dscn7125

Aici e un aranjament care pare a fi făcut pe nisip dar el e de fapt pe un perete, mare măiestrie a artistului

dscn7158

Ocazional poți să treci prin holuri de hotel ca să scurtezi drumul spre vreo terasă sau altceva. Dar numai ocazional… 🙂

dscn7115

dscn7118

Îmtr-un mic parc, o expoziție de pictură, cu tot cu pictor

dscn7120

Undeva o mică fabrică de parfumuri…

dscn7126

… iar în exterior vase cu mostre de arome, ca să poți să le încerci și să știi ce să cumperi din interior.

dscn7127

Apoi drumul ne-a dus spre faleză din nou…

dscn7130

… cu drumul lui Krupp la bază.

dscn7131

dscn7128

Aici e Maria gata să prindă un porumbel, ea fiind singurul copil din grup. Foarte drăguță, cuminte și bine crescută de părinții ei, așa cum eu văd tot mai rar (asta în paranteză).

dscn7141

DSCN7142.JPG

Aici eram deja în zona unde se desfășura scena povestită la început. Amore. 🙂

dscn7152

Un fresh pentru revigorare, una lamâie plus una portocală, rețeta clasică diferită de acasă doar prin dimensiunea fructelor… care erau uriașe.

dscn7144

Un mijloc de locomoție local. Roșu, că sunt și ele pline de optimism, nu ?

dscn7146

O plantă cu tulpina ciudată, într-o curte.

dscn7148

O altă terasă, cu vedere spre portul mic (Piccola Marina, iar cel în care ajung vapoarele turistice e Marina Grande)

dscn7137

Și o altă vedere, spre cele două stânci celebre printre care trec vaporașele care fac turul insulei….

dscn7133

… și eu pe acolo, pentru o amintire memorabilă care să mă urmărească de acum 🙂

capri-1

Apoi spre partea medievală a insulei, veche dar la fel de interesantă și plină de detalii deosebite.

dscn7164

dscn7179

dscn7165

dscn7166

Mai spre amiază, după un drum cu autobuzul până sus, la Anacapri, cu adrenalina în sânge de la serpentinele înguste pe care urcaserăm, un pic de calm și mai puțină aglomerație.

dscn7169

dscn7171dscn7172

dscn7174

Inscripție pe o poartă și muuuult adevăr… 😀

dscn7173

 

dscn7175

dscn7177

dscn7178

Are și o catedrală Capri, așa cum au toate orașele și orășelele italiene. Despre ele ar fi frumos să fac o postare specială, dar nu cred că o să am vreodată atâta timp și răbdare. Să zicem doar că sunt niște locuri spectaculoase ca arhitectură și foarte primitoare, ca stare de spirit pe care ți-o induc. Plus răcoarea, atât de importantă în august.

dscn7180

dscn7181

Undeva, un fel de intersecție de străzi pe unde însă doar pietonal se circula. Sus de tot, pe coama insulei.

dscn7185

Și undeva un personaj pitoresc, pe care n-a reușit nimeni să îl facă să se exprime în vreun fel. Numai la plecare, când să ne îndepărtăm cu toții, a cârâit scurt, cu intenția de la revedere probabil…. sau poate hai, eliberați-mi spațiul vital :))

dscn7182

La final de program impus, vizitarea vilei lui Axel Munthe, de la care am poze interior și exterior interesante. Aici doar câteva exterioare.

dscn7200

Vezuviul în zare, puțin vizibil. Foarte vizibil era din alte direcții, în primul rând de pe balconul camerei din Castellammare 🙂

dscn7202

Și o ultimă vedere spre mare, pentru că dreptunghiul cafeniu de la mal, din centru pozei, e un teren de fotbal… că are și așa ceva insula. Amatori, desigur 🙂

dscn7211

dscn7213

Punct terminus de program, Sfinxul. După care, până seara la întâlnirea din port, am avut libertate pe plan local, de care am profitat fiecare cum am dorit.

dscn7214

Și Vezuviul de care ziceam mai sus, singura seară în care l-am surprins în felul ăsta. Misterios 🙂

vezuviu-noros

Cam atât am vrut să spun despre Capri, care e un loc dintre cele mai frumoase văzute de mine până acum. De vizitat neapărat atunci când ajungi la Napoli sau în zona adiacentă, pentru că e o experiență deosebită, cu mult mai vastă și interesantă decât am descris-o eu aici, sumar.

 

 

 

 

 

4 gânduri despre “Italia, la pas. Din nou (2)

    • La mulți ani, iertare că abia acum am văzut comentariul tău, îți doresc și eu tot ce e mai bun pentru noul an !
      Mă bucur că ți-a plăcut, dacă vrei poți să mai găsești pe aici alte postări din călătorii, inclusiv unele despre Olanda (vezi sus în dreapta la ”Categorii” ), poate regăsești locuri frumoase pe care le știi deja, că am văzut că ai fost pe acolo.
      Ne mai vedem și citim pe aici cu siguranță, mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu 🙂

  1. Oriunde te-ai afla, primeşte gîndurile mele cele bune pentru tine. Nu-mi plac cliseele dar nu ştiu altă modalitate de a transmite urări decît enunţîndu-le. Ce-ţi urez? Să-ţi fie bine, şi dacă ţi-e bine, să-ţi fie şi fericire şi dacă eşti fericită, să-ţi fie aşa continuu, fiindcă lumea zice că fericirea e o stare discontinuă. Aşa o fi… Aş mai adăuga şi motivele pentru un zîmbet, pe care să le găseşti fără prea mult efort, de-a lungul Anului care tocmai a sosit.
    La mulţi ani, Mirela! 🙂

    • La mulți ani, Krabișor !
      Mulțumesc mult pentru urări, chiar m-am bucurat să văd un semn de la tine în mail, pe mobil. Nu prea am mai intrat pe blog, motive serioase m-au ținut departe. Aceleași motive exclud, cel puțin deocamdată, fericirea sau măcar liniștea. Dar lucrez la asta, mă dezmeticesc treptat și mă adaptez la noua lume din care o persoană importantă, cea mai importantă, tocmai ce a plecat.
      Deocamdată îți mulțumesc mult pentru gândurile bune, îți întorc urările de bine, de sănătate și succese diverse în 2017 și sper să ne mai citim cât de curând, ”la noi acasă” sau pe la postările prietenilor comuni. :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s