despre caini, si eu


Mi-am amintit ceva, în agitația din ultimele zile. Când aveam vreo 4-5 ani m-a mușcat un cățel, de frunte. Adică mai exact m-a zgâriat cu dinții, că altfel nu avea cum, în zona aia. Eram cu frati-miu în vizită la un coleg de școală de-al lui, care avea cățelul ăsta, pe nume Benji (dacă nu mă înșel) , după eroul unui film din vremea aia… cu care și semăna, doar că era mai mic. Țin minte că mă jucam cu el și îl tot smotoceam, iar la un moment dat s-a repezit spre mine, exasperat poate🙂. Și-a luat pedeapsa pe loc dar și eu m-am liniștit brusc, speriată. Tot atunci am auzit prima data și expresia ”îl facem mănuși” cu care mă consolau ai mei acasă, când au aflat. Și mi s-a părut aiurea și m-am și speriat, că nu vroiam să pățească ceva Benji, pe care l-am iertat repede și fără să rămân cu vreo frică de câini, după cum se spune. Si asta chiar daca vreodata s-a mai intamplat sa incerce vreunul sa muste si sa clampane in gol, in aer, eu ferindu-ma la timp. Dar de obicei asta se intampla atunci cand il ennervezi, nu din senin.
Cred ca eu am iubit cainii cu mult inainte sa-mi fi spus cineva ca asa trebuie, ca sunt animale in grija omului, adica domesticite.
Ii stiu destul de bine, pentru ca, de-a lungul vietii am tot avut de-a face cu caini, in special pe tot parcursul copilariei. Locuiam la parterul unui bloc inconjurat de o gradina mare si foarte verde, asa ca de cate ori se intampla, si anume des🙂, sa se aciueze vreun caine pe acolo, toata gasca de copii contribuiau la ingrijirea lui. Sau, mai rau, daca era catea si facea pui, ii duceam cu randul mancare si lapte pentru pui, nu cumva sa moara vreunul de foame🙂. Le faceam culcus din cutii sau lazi, proptite cu caramizi, si in felul asta viata lor era ok. Pana plecau, sau pana se intampla orice altceva cu ei. Ce-i drept, nu-mi amintesc sa fi fost foarte multi pe strazi in vremea aia, dar eu de fapt nici acum nu vad atat de multi…. si ma preumblu destul de des in orasul asta, in diferite directii. Si cu exceptia catorva zone celebre pentru haitele lor, nu-mi dau seama cum se calculeaza si de unde reiese cifra de 60.000 de maidanezi in Bucuresti ? Si daca i-a numarat cineva prin metode specifice, cu aproximare, si daca or fi atatia, eu de ce nu-i vad ? Stau ascunsi ziua si ies doar noaptea ? Ma cam indoiesc, sau poate am eu bafta sa nu ma intersectez decat cu unul la cativa kilometri, uneori. Nu stiu ce sa zic, dar ma astept sa fie cifre umflate, din cine stie ce motiv sau interes, al cuiva anume. La noi vesnic trebuie sa pui sub semnul intrebarii tot ce ti se comunica in presa, asa incat atunci cand ti se spune adevarul tu tot cu indoiala esti in minte, intai si intai. Societate bolnava, in mare masura.
Dar sa nu deviez. Deci, dupa o viata de observat si interactionat cu cainii, maidanezi sau nu, mie nu-mi vine pe limba nicio vorba de ocara si niciun gand asasin… nu mai tarziu de saptamana trecuta am acceptat, in niste zile, sa verific starea unor caini ai cuiva plecat in concediu. Trei caini, intr-o curte, din care doi aveau voie si in casa, al treilea nu, ca are o afectiune care ii provoaca niste crize, timp in care e vulnerabil si ceilalti, iritati de manifestarile lui, se reped sa-l atace, existand riscul sa-l raneasca, cel putin. Asa ca a stat singur afara, noroc cu vremea buna. Si ducandu-ma eu pe la ei mai mult decat fusesem rugata, ca nu ma rabda inima sa-i las mai mult de o zi nesupravegheati, am regasit la ei mai intai indulgenta, sau mai bine zis acceptarea la ei pe teritoriu. Pentru ca ma stiu de ani de zile si pentru ca hrana lor depindea de mine, si apa proaspata la fel. Si un medicament pentru cel bolnav, doar ca el nu avea habar ce contine bucatica de branza topita de care beneficia mereu … moaca ce e🙂. Dar dupa una-doua zile am inceput sa-i vad altfel, cu manifestari de iubire si cu dorinta lor explicita de a fi mangaiati…. ceea ce eu nu as fi fortat. Si uite asa, de la simple maigaieri scurte am ajuns pe finalul intervalului sa stau macar 5 – 10 minute la plecare, cu fiecare, sa-i alint si sa le vorbesc in felul ala anume, ca si cum ai vorbi cu copii. Si lor le place, si stau sa te asculte atata timp cat vrei tu sa le acorzi. Iar privirea lor nu e plina de ura niciodata, chiar daca in ultimul timp televiziunile au avut grija sa puna ca imagine de fundal un caine cu coltii ranjiti, caruia ii curg balele de pofta de mancat oameni ce are el… atata manipulare cata am vazut in ultimele saptamani, mai rar… sau mai pe fata, de fapt. Altfel, sper ca toti cainii din orasul asta – capitala europeana care se afla, sa fie stransi de pe strazi, odata pentru totdeauna. Adevarul e ca in absolut niciun oras din afara tarii, mare sau mic, nu am vazut urma de caine vagabond pe strazi. Asa cum toata lumea a rezolvat demult problema asta, poate ar fi cazul sa se faca si aici tot ce e de facut in scopul asta. Desi ma indoiesc… si am postat aici, acum tocmai ca sa-mi reamintesc peste un an sa zicem, ce se spune azi si ce se va face pana atunci. Daca e vorba de eutanasiat o parte din ei, sa fim civilizati si sa utilizam injectia, ca e inventata si suplineste cu brio si mult mai eficient ranga in cap, sau otrava. Dar tare mi-e teama de ce va urma, pentru ca traiesc in tara asta si stiu exact cu ce se mananca.

Si inca ceva : daca stirea asta e reala, atunci ar trebui mai degraba gandita si adoptata rapid o lege anti-caini de lupta fara botnita pe strada, precum si amenzi usturatoare pentru cei care nu o vor respecta. Pentru ca, desi cainele, iarasi, nu are nicio vina ca e crescut pentru asemenea scopuri, exista umanoizi idioti care nu au nicio minima grija sau precautie atunci cand merg cu un pitt-bull, sau altceva de genul, pe strada. Cu lesa sau chiar si fara, ca sa fie mai palpitant…
La final simt nevoia sa mai spun ceva ce stie toata lumea si e usor observabil in natura: cainele, ca orice alt animal domestic sau salbatic, are o noima in orice face si isi coordoneaza actiunile pentru supravietuire. Si animalele toate isi folosesc intelectul la capacitatea maxima, eficient si fara sa aiba dorinta de a profita de alte specii, sau de a face rau cu intentie. Animalele nu consuma decat strict atat cat le trebuie, parca stiind ca trebuie sa mai lase ceva, pentru regenerare, asa incat sa mai aiba si maine ce sa consume. Adica animalele au in ele setari de la Dumnezeu, clare si nealterate.
Ceea ce nu pot sa spun despre unii oameni… foarte multi oameni. Specie evoluata, deh.

images

8 gânduri despre “despre caini, si eu

  1. Pe mine m-a muşcat unul când abia învâţasem să merg. Rectific : m-a prins de degete pentru că voiam să îi dau floricele din porumb dar până să ajungă la el, le pierdeam printre degete. M-am speriat şi ai mei mi-au spus că am plâns de spaimă, nicidecum de durere. Dar stăpânul câinelui, care mă iubea ca pe fiica lui, a crezut că m-a muşcat şi până să înţeleagă ce s-a întâmplat de fapt, a lovit câinele, câinele a fugit şi nu l-au mai găsit. Mă întristează povestea asta de câte ori mi-o amintesc. Numai din poveşti o ştiu, eram prea mică să înţeleg atunci. Reţin însă momentul „capsării” degetelor.

    • Asta se mai intampla, din elanul lor de lacomi si pofticiosi. Eu stiu caini care au grija inclusiv atunci, adica apuca usor de tot mancarea din mana oricui, nu cumva sa il muste din greseala. Dar asta necesita un pic de exercitiu. Oricum, nu fac nimic din rautate, spre deosebire de… altii. Iar tu nu te mai gandi la episodul ala, fuse demult… nu mai conteaza🙂 .

  2. Eu am ajuns în faza în care închid televizorul când văd că se discută despre câinii maidanezi.Pur şi simplu nu mai pot cu atâta manipulare, rea voinţă şi de ce să n-o zic lipsă crasă de informare şi cultură.În ţările civilizate există experţi în comportamentul animalelor, dar la noi e ceva de râs aşa ceva.Cum adică?Un dobitoc de animal fără creier si fără suflet are nevoie de un expert care să-i evalueze comportamentul?HaHaHa!Aşa gândesc mulţi idioţi din ţara asta.Toţi îşi dau cu părerea care mai de care mai îndârjit de atitudinea ucigătoare a câinilor.De parcă ei ar face vreodată ceva de plăcere sau din rea voinţă aşa cum o fac oamenii.Dar ai nevoie de puţin creier să înţelegi comportamentul unui animal, să faci abstracţie de ştirile „umflate” şi să gândeşti cu propriul cap.E de ajuns să dea unul tonul că imediat se adună turma şi urlă toţi într-un glas să fie omorâte fiarele sau să se faca săpun din ele.Mă ia cu friguri când mă gandesc la asemenea afirmaţii, în special că m-a pus naiba să mă uit la nişte înregistrări cu un căţel ars de viu şi cu un altul jupuit de viu.Am rămas cu traume după ce am vizionat grozăviile şi nu înţeleg cum unii oameni (a se citi bestii) pot instiga la aşa ceva.Mi-e scârba din tot sufletul ca respir acelaşi aer cu asemenea oameni.Şi din nefericire n-am cum să fug de ei.

    • La stiri ma mai uit doar ca sa aflu cum se sucesc de la o zi la alta, in functie de…. nu stiu ce anume. Ca azi imi spun cat de bestii sunt cainii, cu poza de rigoare (cred ca au cautat mult o poza cu un maidanez turbat si balos, ca exemplu fals), iar maine spun ca de fapr nu era chiar asa ieri….. si tot asa. La poze si filme cu schingiuiri nu mai mai uit, ca am si eu niste limite. Si da, si mie mi-e scarba si groaza de unii indivizi care umbla liberi pe doua picioare : sper sa nu le vina intr0o zi ideea sa faca si cu alti oameni ceea ce fac cu cainii sau alte animale. Am o cunostinta care si-a gasit intr-o dimineata pisica cu coada franta mai sus de coccis, plus dubla fractura de bazin….. si vet-ul a zis ca asa ceva inca nu vazuse, s-a chinuit la operatie sa-i reaseze inclusiv capatul sirei spinarii, care era torsionat ca si cum cineva a prins-o si a invartit-o in aer….. cam ce dobitoc de om sa fie ala care a facut asta unei pisici blande si frumoase, care iese din casa o data la cateva saptamani ? Adica nici macar nu avusese cum sa-l deranjeze vreodata, bestia ! Traim intr-o societate plina de prosti agresivi si tot mai numerosi. Trist….. si periculos.

      • Vai ce întâmplare…am şi „văzut” cu ochii minţii bietul animăluţ mutilat.Nici nu am cuvinte să descriu dihăniile de oameni care fac aşa ceva.Ar merita împuşcaţi sau poate mutilaţi şi ei la randul lor. Violenţa e o plagă şi nu durează prea mult până să se manifeste şi pe oameni.Abia atunci ar putea fi pedepsiţi, cel puţin în România.Oricum, după cum am scris şi într-o postare pe blogul meu, violenţa este ridicată la rang de normalitate în ţara noastră dragă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s