în sfârșit…


… ceva amuzant, când ajungi pe un post tv românesc, dacă n-ai ceva mai bun de făcut în timpul liber 🙂 sau dacă ești doar în trecere (așa, mai în grabă, ca să nu te enervezi din cine știe ce pricină) : o reclamă foarte haioasă.

La bază e un banc de pe vremea lui Ceaușescu și care suna cam așa: se așează unul undeva la o coadă și apoi întreabă ce ”se dă” acolo, dar nici cel de lângă el habar nu avea. Așa că încep să întrebe pe cei din față, aceia la fel pe cei dinaintea lor, cu toții neștiind exact pentru ce se opriseră acolo. Din aproape în aproape ajung la primul…

”- Domne, ce se dă aici, de ce te-ai așezat ?  La care omul:

– Știți, de fapt mie mi s-a făcut un pic rău și m-am sprijinit de peretele ăsta, iar după cinci minute, când m-am uitat în spate, se formase o coadă.

– Bine-bine, dar atunci de ce nu pleci ?

– Cum să plec, acum când sunt și eu primul la o coadă ?! ”

Pe mine mă distrează maxim felul cum e făcută, detaliile, numele Gostat (care însemna ”gospodărie de stat” pentru cine nu știe) , sacoșele tip plasă din plastic, sarafanul gri al unei tanti scandalizate, personajele, toată atmosfera realistă a vremurilor. Adică s-au străduit să iasă bine. Doar cred că cei mici nu pot înțelege pe deplin scena pentru că nu au idee care era intriga :)) În schimb noi ceilalți, unii, o putem savura, așa că o postez aici, că merită 🙂

Anunțuri

17 gânduri despre “în sfârșit…

    • De fapt au transpus un banc vechi în imagini și la final au adăugat o marcă, și ea cu vechime. Drepturi de autor n-o să ceară nimeni niciodată, că era izvorât din înțelepciunea populară. 🙂

  1. Sa spun adevarul, din unele puncte de vedere imi era mai bine atunci.
    Dincolo de amintiri, ma intreb daca salamul Victoria din acest clip este la fel de bun ca acela din ’80? Ma indoiesc…

    • Și eu am nostalgii, dar sunt legate strict de vârsta de atunci 🙂
      Nu știu salamurile în general, că nu mai consum de mult mezeluri din motive de frică (nu știu ce se bagă în ele și le evit total de ani de zile). Dar mi-am făcut curaj și am luat de la Mega Image – magazinul ”Gusturi românești” un parizer despre care ei spun că e făcut după rețeta din 1968. Și a fost bun, parcă-parcă era exact gustul celui din copilăria mea. Deci pe el pot să-l recomand, dar atât.

  2. De cele mai multe ori magazinele în epoca de aur, erau goale. Întreabă cineva pe vânzător : Aveți carne?…Nu, răspunde vânzătorul, aici nu avem brânză, la raionul celălalt nu este carne.
    Din păcate , în reclame …afară este vopsit gardul…iar siguranța alimentară este un concept lipsit de fond.

    • Erau multe bancuri bune pe vremea aia, românul e bun de făcut haz de necaz. Și așa a rămas până azi, au preluat și generațiile actuale obiceiul sau îl au în gene. Vezi de exemplu mitingurile care deși pornesc de la probleme grave, dau în dansul pinguinului, sau în lozinci în versuri vesele strigate la portavoce, sau în bannere cu caricaturi care lasă să se creadă că nu sunt chiar atât de supărați și automat nu mai e credibilă manifestarea. La alții, care chiar vor să fie auziți, se lasă cu conflicte cu poliția, vezi englezii și francezii, ăștia nu fac garagață la protestele stradale. Poate de aia mai și obțin ce vor, că știu să se impună. Românul e pus pe șotii…
      Dar da, siguranța alimentară la noi pare că devine tot mai incertă în unele zone, tot mai extinse.

      • Elocvent pentru căderea în derizoriu, este mitingul îndreptat împotiva dreptului de a fuma …unde vor mușchii noștri. Tinerii nu s-au revoltat pentru lipsa locurilor de muncă, pentru șansele tot mai mici de a propăși în țara lor, pentru datoriile uriașe făcute de guverne în numele lor. Este de râsu’/plânsu’.

        • Cu fumatul/ țigările e poveste veche. Mai întâi a stat legea prin sertare ani la rând, amânatâ cât de mult s-a putut (probabil Philip Morris și alți grei au pompat la bani politicienilor până n-au mai putut) . Apoi în sfârșit a fost adoptată, dar cu discuții îndelungate despre încălcarea drepturilor fumătorilor, care sunt egali cu nefumătorii și deci persecutați de noua lege… Degeaba le spui că într-un spațiu închis avem cu toții voie să stăm, numai că unii poluează cu fum aerul altora, iar aerul, în mod normal, trebuie să fie curat. Deci suntem egali, dar prin fum tu fumătorul mă ataci pe mine nefumătorul, nu invers.

          Peste tot în țările civilizate e legea asta de ani de zile, toți o respectă, numai la noi e mereu cu ”cântec” totul. Așa că o mică manipulare, o încercare de a schimba poate unele prevederi, poate că se are în vedere. La urma urmei marile multinaționale de tutun n-au tras degeaba sforile atîta timp, cred că piața din România le-a adus mari beneficii și orice revenire ar fi bună pentru ei. Să sperăm totuși că timpul care trece face să devină firesc fumatul cu restricții.

          • Eu am credința că fumatul va rămâne o amintire tristă despre inconștiența oamenilor.
            Ne trebuie legi, tot mai multe legi pentru respectul …normalității, asta după ce toți legiuitorio fac legi pentru a jefui cu acte în regulă pe cei mulți. Asta este lumea noastră actuală, pe care trebuie să ne-o asumăm. Lumea…suntem noi.

            • Tocmai ce a intrat legea la discuții pentru a fi modificată, când spuneam eu că tătucu” Morris nu stă cu mâinile în sân bănuiam eu ceva. Aici e tărâmul tuturor posibilităților și experimentelor, noi să fim sănătoși 😀

  3. Cand nu au mai putut, francezii au facut revolutia franceza, americanii razboiul de secesiune. Noi romanii am facut haz de necaz. Reclama asta bine realizata dealtfel, chiar daca are la baza bancul pe care il stim toti si de care ne-am amuzat copios, are acum un gust foarte amar.

    • Românii sunt mucaliți și, mai ales, uită repede și iartă ușor.
      Eu râd la reclama asta de fiecare dată, chiar dacă o repetă la scurt timp sau o văd pe posturi diferite. Cred că am o problemă drept să spun 😀 , dar mă amuză tipul ăla, mi se pare că își joacă bine rolul 🙂

  4. Bine făcută reclama, dar ne cam stârnește amintiri negre. Devenise un coșmar acest „sport” al statului la cozi interminabile. Mă trezeam pe la ora 4 ca să stau la lapte, pentru 2 litri și câteva iaurturi… La carne se lăsa mereu cu îmbrânceli și bătăi. Brrrr! Mă bucur că acum putem să ne amuzăm, când vedem pe tipul simpatic din reclamă.
    Numai bine! 🙂

    • Ai dreptate, sunt încă vii în memorie și părțile urâte ale perioadei, alături de amintirile personale 🙂
      Și iartă-mă că văd atât de târziu, mulțumesc de vizită și să ne auzim cu bine pe aici 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s