azi…


… ca de maine nu esti sigur niciodata🙂 . Se pare ca unul din secretele fericirii este sa iti placa ceea ce esti obligat sa faci. Eu sunt obligata, printre altele, sa ma duc de 2-3 ori pe saptamana (uneori mai rar) la o institutie, undeva in nordul orasului, sa depun si sa ridic hartii de acolo. Nu-mi place chestia asta deloc, si in mod normal ar fi sa facem prin rotatie, mai multi, efortul cu pricina. Numai ca eu locuind la doi pasi de , m-am oferit adesea sa ma deplasez acolo… un bun samaritean, cum am fost candva demult. Intre timp s-a permanentizat situatia, desigur🙂 , adica asa a ramas. Numai eu, fie vara, fie iarna. Iarna esti obligat sa astepti acolo, dar vara… ehe, mi-am gasit rapid o portita. Avantajul de a astepta acolo ar fi aerul conditionat la discretie, dar pretul platit este ca ar trebui sa ascult oamenii vorbind, in acelasi timp, intre ei sau la telefon…. si-s multi oameni de obicei, iar eu nu mai vreau sa aud nimic si pe nimeni, daca s-ar putea. Macar un timp. Asa ca ma duc dis-de-dimineata, imi iau bon de ordine dintr-un aparat ca cele de la banca si apoi iau directia Herastrau, de una singura sau cu cate cineva doritor de parc verde la prima ora. Si pentru ca oricat de devreme m-as duce tot nu ma incadrez in primii zece, ( de obicei trag lucky number 13 sau prin zona asta), inseamna ca voi intra la ghiseu undeva pe la 11.30, daca am bafta. Deci am vreo doua ore la dispozitie. Nu spun ce institutie e, ca totusi functioneaza eficient in relatia cu persoanele fizice… acolo cu juridicele (ca mine) e problema mare, dar oricum nu mai conteaza, ca n-ai ce face.

Azi am facut la fel. Si am zis sa-mi salvez un episod cu „ritualul asta”, ca sa-mi amintesc la iarna de vremurile bune, cu canicula😀 Ajung la intrarea in parc dinspre fostul Pavilion H, actualmente Beraria H… Picture 1 … adica asta. Dinspre ea se aude o muzica placuta, care imi aminteste de alte maluri de lac si alte restaurante, din alte vremuri. E un sentiment placut, de deja-vu… Picture 2 Fac un tur scurt, cam acelasi mereu, pe aleea de la mal, ca sa simt mirosul de lac si de vegetatie si sa ma bucur de pustietate putin. Picture 3 Picture 4 Pe salcia asta o vad atat de des ca nu-mi dau seama daca s-a mai aplecat inca un pic sau mai rezista si la urmatoarea furtuna ? Oricum, e periculos de mult inclinata, a scufundat si bordura de beton de la marginea apei, iar pamantul e ridicat in zona radacinilor si probabil ca nu mai are mult, saracuta … natura si mersul ei. Picture 5 La ora asta nu vezi decat unii oameni plimbandu-si cainii, pe altii ici-colo pe banci si multi, chiar multi care fac jogging. Cam aceiasi, din ce am retinut, probabil locuitori din zona. Femei si barbati de varste diferite, sportivi ambitiosi dupa cum ii vad eu adesea. Picture 6 Picture 7 Picture 8 Ma asez sa fac un pic plaja pe treptele de la debarcaderul vaporaselor, unde in timpul saptamanii nu e absolut nimeni. Daca as veni aici duminica…. dar nu vin, mai bine😀 Picture 17 Dupa ce ma lamuresc ca soarele incepe sa-si cam arate coltisorii ma ridic si plec spre pasari, ca fac si ele parte din turul obisnuit. Lebedele si gastele, trecute in revista de pe pod… Picture 9 … iar paunii, de la o distanta ceva mai mica🙂 . Ii stiu de ani de zile, presupunand ca sunt aceiasi si nu apar noi generatii. Fiind numai eu deocamdata prin preajma lor, incerc sa mi-i apropii, poate ii conving sa-mi faca o demonstratie de frumusete🙂 … cel albastru primul Picture 10 N-am voie sa ii hranesc cu nimic, e si un paznic pe acolo si nu risc sa produc discutii, asa ca doar cu vorba buna sper sa-i momesc… Picture 11 … si da, frumosul asta ma asculta si pare ca intelege (poate din tonul vocii) cand ii spun cat e de frumos si ca ma bucur sa-l revad. Oricum, am mai fost si-o sa mai vin, cred ca stie🙂 Picture 12 Sau poate a remarcat ca azi ne asortam un pic, turcoazul lui superb de pe gat cu albastrul de pe mine ?🙂 Mai stii ? Picture 017 Parca vrea sa incerce o desfasurare de forte, a mai facut asa doar…. numai ca se opreste la jumatate😦 , ii e cald sau ii e lene. Picture 13 In schimb, de undeva din mijlocul tarcului unul din paunii albi se „dezlantuie” si sta asa niste secunde bune…. iar eu profit de ipostaza asta. Ba chiar isi si scutura coada la un moment dat, pentru semenii lui sau pentru mine, unicul observator inca. Picture 14 Picture 15 Plec de la ei si ma intorc in zona trandafirilor Picture 16 … iar odata ajunsa in punctul asta si din unghiul asta, cu jardiniera (sau ghiveciul ?) cu flori portocalii, cu linistea din jur si cu soarele care cade frumos si e bland inca, brusc imi amintesc ca viata nu e mereu urata, grea, stupida, presarata cu tristeti. Chiar uit de rele, macar pentru un timp. Daca as putea sa ma mut aici, cumva ? … cu cortul poate ?🙄Picture 18 Apoi iau act de ce-mi transmite un afis iesit in cale… Picture 18bis … si exact asta fac: ma asez undeva, in contact direct cu natura, si incerc sa-mi antrenez un pic mintea, care de ceva timp consider ca mi s-a cam atrofiat. Neutilizata suficient, cred. Picture 19 Insa tot ce e frumos are mereu un sfarsit : imi suna telefonul si cineva ma anunta ca se apropie numarul meu de ordine pe tabela electronica si sa ma intorc la datorie, adica. Pornesc agale spre iesire, urmand sa trec prin pasajul nou deschis (adica de vreo luna) pentru ca trecerea de pietoni de la Kiseleff – intrarea H s-a desfiintat la suprafata. Pentru cine nu stia inca, adica. Picture 19bis Picture 20 Prin pasaj poti sa vezi din mers Bucurestiul desigur frumos, in (si ca in) poze🙂 , in schimb nu e deloc semnal la telefon. Noroc ca iesi repede din el, deocamdata. Ca ma gandesc la mini-buticurile care il vor completa in curand si care vor ingreuna, zic. Sau poate nu. Picture 21 In partea cealalta deja incepe sa trepideze si the real life ma impresoara😦 Picture 22 Inca o intersectie de traversat si apoi totul devine atat de prafos si agitat, ca nu mai merita mentionat :) Picture 23 Cam asa sunt unele dimineti din vara asta, cat a mai ramas din ea. La anu’ cine stie ce ne mai aduce viata… sau ce ne mai ia ?😀😉

18 gânduri despre “azi…

    • Foarte bine, asa sa faci cand vii🙂 . Daca te referi numai la parc, da, are inca multe alte coltisoare. Daca te referi la oras cu totul, si el are multe de vazut, o sa ai tot timpul sa il cunosti (presupun ca vii la scoala aici ). Imi pare bine ca ti-a placut🙂

  1. In drumul meu spre servici este un parculet mic-mic. Nicio sansa sa ma opresc, cu atat mai mult cu cat mereu sunt in intarziere la dus. La intors ma asteapta in fiecare zi sotul cu catelul si (daca parcul e liber de ciudati) ne oprim, fumam o tigara si doar apoi mergem catre casa. Iarna imi lipseste „halta” asta…
    Paunul cel alb este minunat, merita sa-l vizitezi cat de des!

  2. Pingback: da’ de ce ? | prin preajmă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s