„eu, cand te vad…”


Mi-a venit ideea cautand cu totul altceva, dar daca tot mi-am reactivat eu niste amintiri vechi si frumoase, poate acelasi efect or sa-l aiba si asupra altora… Asa incat, pentru cei care isi mai amintesc sa fie prilej de bucurie/ nostalgie, iar pentru cei care nu au avut de unde sa fi aflat, cateva cantarete din anii ’80, cu tot cu sensibilitatea caracteristica acelor vremuri – cel putin in materie de muzica de tip comercial la care aveam acces. Sunt unele interprete foarte dragute de care uitasem (si ce pacat…) , sau asa credeam, dar de care e usor sa iti amintesti, trecand de la una la alta, pentru ca din fericire furnizorul de muzica respectiv e o sursa bogata de materiale. Sper sa va placa, mai ales ca e week-end si se pare ca iese si soarele azi … iata deci cate motive de relaxare pentru noi toti 🙂

Pentru Carmen Radulescu mai recomand aici si aici, un fel de  „atunci si acum” ca sa vedeti ca unii oameni raman frumosi indiferent cat de multi ani trec peste ei 🙂

Si inca unul pe care l-am gasit mai greu, dar l-am gasit (dupa ce inchideti reclama) :

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/ne-mai-vedem-si-maine?b#ref=cauta

Si la final ceea ce consider eu a fi cea mai valoroasa piesa a Angelei, fara sa uit totusi de altele precum asta, sau asta, sau asta… si tot asa 🙂

14 gânduri despre “„eu, cand te vad…”

      • Dragele mele, subscriu! 😉 Mirela, sînt sinceră şi recunosc faptul că n-am deschis niciun videoclip fiindcă nu e necesar. Ştiu cu ce anume se asociază : cu un timp, cu o vîrstă cu cireşe la urechi, cu emoţia primei întîlniri şi a primelor examene. Da, există nostalgia după toate astea dar şi acceptarea faptului că timpul trece. La cea din urmă recunosc faptul că mai am de lucrat :))
        P.S Mie-mi plăcea Corina Chiriac. 🙂

        • Pe Corina o stiu si astia mici de azi, n-am mai spus de ea. Dar de unele din fetele astea e pacat sa nu se mai sufle o vorba, chiar daca asta e mersul lumii, stiu. Si da, exact cu emotiile alea de liceu si tot ce insemna el le asociezi. Si cu toceala pentru examenele de treapta intai si a II-a. Ce bine era… desi atunci ziceam altfel 🙂

          • Mdaa..acum ne vine să rîdem 🙂 Frumoasă vîrstă dar cu prea mult zbucium… inutil de multe ori. Dar ca să revin la ” timpurile” noastre 🙂 , apele nu mai sînt atît de agitate însă ce frumos e luciul liniştit 😉
            P.S. Dacă am început să bat cîmpii cu „înţelepciuni” băbeşti, trage-mă de mînecă : lol:

            • Asa-i , varsta aduce si intelepciune cu ea, contra agitatiei inutile. Dar ce sa te trag de maneca daca eu chiar si pentru postarea asta m-am gandit o clipa sa nu par o baba nostalgica 🙂 , asa ca vorbim acelasi dialect :))

  1. Angela era febletea febletelor mele. Stiam toate versurile si „cantam” cand nu ma auzea nimeni. Si plangeam uneori, de mama focului, imi veneau manusa cantecele triste. Un lucru e sigur: noua ne era mai bine atunci!
    Multumiri!

    • Cu placere. Si eu incep sa cred ca era mai bine, macar fie si numai pentru ca erau oamenii mai simpli si mai buni sau, cand nu erau, existau pedepse pentru aberatii. Acum nu mai avem nimic… nici bunatate, nici bun-simt macar de frica, nici solidaritate, nimic. Haos si obraznicie, cam atat.
      Angela e si acum in memorie, orice cantec reasculti e imposibil sa nu-ti amintesti mare parte din text, daca nu pe tot 🙂 Cum sa uiti ceva frumos ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s