reflecție


Din proprie experienta stiu ca sa-i intorci spatele lui Dumnezeu nu e o idee prea buna. Sau poate e prea mult spus „intors spatele”, poate ca mai corect era sa afirm ca ma razvratesc uneori. Din vreun motiv mai mare, sau din multe mai mici si adunate pic cu pic, in timp, vine ziua in care te superi pe El atat de tare incat spui sau faci lucruri pripite. Si apoi ai senzatia ca poti merge mai departe si singur, bosumflat si plin de mandrie. Ca tot omu’ .

Daca te duci sa discuti cu un preot el te indeamna mereu spre cateva lucruri: sa te rogi necontenit, sa nu-ti pierzi speranta si sa fii umil, spasit, lasand de la tine in fata lumii macar din cand in cand. Astea trei lucruri sa le faci cat de des posibil, ba chiar sa-ti fie atitudine zilnica. Daca e imposibil firii tale, atunci macar fa-le uneori, chiar daca e greu (mie cel putin mi-e greu, de la un timp, desi in alte vremuri imi pareau firesti…). Bine, in afara de asta poti avea cu el (cu preotul) tot felul de discutii interesante, pe diverse teme, ceea ce mi s-a intamplat de-a lungul vietii fie ca imi era bine, fie ca traversam perioade grele si ceream ajutor. Il ceream si l-am primit mereu in momente de cumpana, sub forma de vorbe bune, de sfaturi destepte sau de clarificari de situatii, atunci cand mintea si sufletul imi erau tulburate din diverse motive, sau cand nu intelegeam sensul intamplarilor. Eu altfel nu-i stiu pe preoti, desi frecventez destul de des biserica. Iar cei care nu se prea duc pe acolo cu anii, sau deloc, vin sa-mi spuna ca ma insel si ca sunt absurda eu. Mai degraba cred ca e, ca intotdeauna, dupa perceptie ; si daca vrei sa vezi rau o sa vezi rau, iar daca vrei binele, pe el o sa-l gasesti.

Cand ma supar, cum spuneam la inceput, nu stiu care dintre noi are mai mult de pierdut : eu, ca imi pierd punctul de sprijin cel mai important, sau Dumnezeu, care n-are nevoie de la mine decat de implicare ? Degeaba te superi pe Dumnezeu cand de fapt tie iti fac neajunsuri oamenii , sau iti faci tu singur. Iar pentru faptele oamenilor trebuie sa raspunda ei, nu altcineva… in niciun caz Dumnezeu, cu care te iei de guler aiurea🙂

Apoi timpul trece, tu cu resentimentele tale ai impresia ca poti sa continui asa mereu, al nimanui. Desi esti constient ca nu prea merge, e o iluzie aparenta ta independenta, sau aparenta ta putere de a decide, singur. Singur, adica fara Dumnezeu, ca in rest te ai pe tine (?) si ai in jur tot felul de oameni. Care si ei la randul lor pot fi impacati (si acestia sunt de cautat si pastrat) sau din contra, razvratiti ca si tine – abia se descurca cu totii in viata cotidiana, ce sa le mai ceri si tu sprijin, ei singuri, tu singur ? Oricum, una e relatia ta cu oamenii si cu totul altceva legatura invizibila cu Dumnezeu, care e una cat se poate de reala daca te concentrezi s-o simti si s-o intelegi. Si s-o accepti, mai ales s-o accepti cu tot ce inseamna ea : realizari si impliniri sau refuzul Divinitatii de a-ti da ce vrei, in forma in care vrei si ceri, sau in momentul in care vrei. Ca si de-aia te superi, printre altele.

Dupa un timp iti mai trece naduful si pricepi ca e inutil. Te-ai invartit o vreme, singur, fara Dumnezeu in opinia ta, dar de fapt avandu-l alaturi tot timpul – pentru ca numai tu ai inchis usa. Din cealalta directie ti s-a spus mereu ca oricand te razgandesti si doresti sa revii la ganduri mai bune, esti asteptat cu bratele deschise inapoi, acasa🙂 . Deschizi usa inchisa tot de tine si asta e tot ce trebuie sa faci🙂  mai simplu de atat nu cred ca exista.

De aceea, pentru ca urmeaza o perioada in care viata spirituala ar trebui sa aiba prioritate, o sa cuget mai profund la toate cele, pe tot parcursul saptamanii. Macar acum, cand atmosfera va fi incarcata de energii pozitive, cum e in fiecare an. Numai sa te straduiesti sa le percepi si apoi sa le captezi si sa le folosesti, lasandu-ti mintea si sufletul deschise.

Si de la profesionista Eugenia Voda, una dintre emisiunile ei, buna de vizionat in perioada asta. Mie mi-a placut, e interesanta  :)

11 gânduri despre “reflecție

  1. Am o veste rea si una buna…Vestea rea (pentru clerici) este ca nu exista D-zeu-ul popilor, calugarilor, credinciosilor sau al ierarhilor bisericii .
    Vestea buna este ca orice ai face nu poti sa te sustragi din Existenta, nici prin moartea corpului fizic. Orice ai face te afli in plina Existenta, daca vrei sa-i spui D-zeu…te priveste, dar nu-l privi ca pe CINEVA, ca pe ceva in afara ta. Iisus descopera ca EL si TATAL ( pe intelesul ignorantilor ) sunt UNA. Adica REALIZEAZA REALITATEA. Nu poti fi in afara EXISTENTEI, dar ai libertatea prost inteleasa…s-o refuzi. Bineanteles ca te va costa, ca vei suferi, ca vei fi confuz, dubitativ, ratacit. Ei si?! Mai devreme sau mai tarziu va trece inconstienta…acum sau in alta vietuire…De preferat ar fi ACUM si AICI. Lucrurile s-ar putea complica…Asa zisa „apocalipsa” reprezinta un prag pe care nu toti il vor trece, cum nu au trecut fostele apocalipse, asa zisele regnuri inferioare…ce au ramas…inferioare. Dar asta este o alta discutie…

  2. Am citit ce-ai scris, nu mi-am dat seama de izvorul reflecției tale. Dar, în final mi-a venit în minte un articol citit tot pe net: ”Învăţăturile pline de înţelepciune ale unui călugăr cu har” , pe: http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/3034-%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83turile-pline-de-%C3%AEn%C5%A3elepciune-ale-unui-c%C4%83lug%C4%83r-cu-har
    În ce privește emisiunea D-nei Eugenia Vodă deși am mai ascultat-o, am revizionat-o cu plăcere aici la tine.
    Zile frumoase în această săptămână Luminată cu toate cele bune !

    • Nu e vorba de ceva anume petrecut recent, mă gandeam doar că e nedrept să pui in seama Altcuiva…. vinovăţii care iţi aparţin sau care aparţin altora. Mulţumesc pentru link, m-am uitat acum doar puţin și mi-a plăcut, o să citesc in liniște mai tarziu🙂 .
      Săptămână Luminată și la tine să fie, cu tot ce-ţi dorești !

  3. Ai intors-o pe toate feţele pana m-ai zapacit de tot. Ia spune, mai tu ai o problema asa-i 😆
    Toti trecem prin momente critice in care parca am vrea cumva ca sprijinul divinitatii sa fie mai prezent dar, acesta lipseste. Singura sursa de energie ne ramane in noi sau… in altii.
    Cei cu har si intelepciune ne pot sprijini in astfel de situatii. Pacat ca doar cu vorbe, restul depinzand tot de noi 🙂
    Primul lucru care trebuie sa il invatam este curajul de a incerca. Apoi vedem noi cum o scoatem la capat daca am facut bine sau rau😀 Hai capul sus, privirea inainte, gandul la patrie!

    • Dar sunt cu gandul la patrie mereu…. la patria Italia !😀 Ma tot gandesc ce si cum sa fac s-o revad cat mai repede.
      Mai, eu sunt destul de curajoasa in general. Iar cand imi dau seama ca nu iese bine, ma gandesc ce anume am avut de invatat din asta, conform teoriilor „dezvoltarii personale”… bla-bla. Si daca nu am invatat eu nimic, poate ca altcineva a avut vreun folos, adica pe spezele mele altcineva a avut vreo revelatie. Si atunci ma supar, dar imi trece repede pentru ca, de fapt, nu e nimic atat de grav niciodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s