adjectiv


Nu e o postare de week-end, e una urata ca si subiectul descris.

Iar imi poluez blogul cu mizerii greu de curatat ulterior, dar ce sa fac daca realitatea cruda nu ma lasa altfel ? Si pentru ca nu vreau sa uit, asa cum vad ca li se intampla frecvent oamenilor din jurul meu, zic sa las aici o urma cu impresia de moment, in caz ca undeva in viitor as avea tentatia sa iert, poate… sau sa diminuez importanta.

O persoana apropiata mi-a povestit de curand urmatoarea faza : iese el intr-o zi in fata portii, sa sparga un sloi de gheata de pe strada, care il incurca atunci cand isi parca masina. Si cum dadea asa cu muchia lopetii in micul ghetar, facand oarece galagie si deci atragand atentia, numai ce vine langa el un om de prin vecini, se baga  in seama si incepe dialogul intre ei :  „Sefu’, lasa-ma pe mine sa dau gheata asta de aici”  ” Nu trebuie, ma descurc, oricum mai am putin si termin, merci dar nu e nevoie”  „Hai sefule, da mie lopata sa fac treaba” „Nu vezi ca-s aproape gata, daca aveam nevoie de ajutor cautam mai devreme” „Aoleeooooo, da si mie niste bani atunci, ca mi-e foame” . Omul de care zic, cu nervii intinsi deja, ca sa nu-i suiere cine stie ce printre dinti, lasa balta treaba si intra in curte, ca sa scape de interlocutorul cu care nu avea chef de discutii si pe care de fapt nu-l chemase nimeni… si stand el in curte, numai ce-l aude pe …. cetatean strigand in susul strazii catre alt conational : „Baaaa, pe strada asta numai eu pazesc masinile si nimeni nu-mi multumeste niciodata” – ceea ce, in limbaj dublu, i s-a parut cunostintei mele ca ar fi sunat un pic a amenintare, ceea ce i-am confirmat si eu – adica asa cam parea si i-am zis sa aiba grija un timp de masina, sa n-o mai lase pe strada, ca i s-a transmis voalat ca stie care e a lui si i-o…. pazeste el .

Omul meu n-a mai iesit sa imprastie restul de gheata, ca sa evite alta interactiune cu „vecinul” care nu mai pleca de acolo ; ba mai mult, l-a auzit de dincolo de poarta cum gasise un drug de fier si spargea de zor la gheata care facuse obiectul pasiunii lui din amiaza aia, FARA SA-L FI RUGAT NIMENI, iar la final a strigat tare, ca sa auda toata strada ” Pai bine domnule, ma pui sa-ti sparg gheata si acum nu dai si tu ceva banuti ? ”  ?!?! 😀 😯

Inutil sa mai spun cati nervi si-au facut toti ai casei in acea seara si cum si-au promis iar unii altora sa se mute de acolo, decizie pe care au luat-o mai demult dar ii impiedica anumiti factori. Iar eu, la finalul intamplarii care ne era povestita in ziua urmatoare la birou, am avut brusc impulsul sa spun, sub impresia finala: leit Basescu ! La care tipul zice si el: da, Basescu !  😀

Adica genul de om raios, de care degeaba incerci sa scapi (cand nici nu l-ai bagat in seama) ca el nu doar ca nu pleaca, dar iti mai induce si ideea cum ca i-ai fi tu lui dator cu ceva.

Si ne-am decis noi sa propunem Academiei Romane sa faca demersuri pentru introducerea in limba romana a unui nou adjectiv : „basist”, menit sa defineasca o caracteristica a starii de basism, care sa aiba definitia cam asa:

basist = adj. , neologism care reuneste intr-o singura parte de vorbire flexibila caracteristicile exprimate pana acum de mai multe alte adjective (Sursa DEX, clic pe ele pentru imaginea completa a monstrului  😀 ) si care se regasesc, toate, in noul termen : vicleanabject, sfidator, imoralexecrabil, impertinent, perfid, intrigantprofitornesimtit, ipocritgrobianșmenarșantajist, mincinos,  … etc (cand imi mai amintesc, revin si adaug apelative 😉  )   

… si pentru ca toate astea vroiau cu ardoare sa se reuneasca si sa poarte un nume nou, li se spune, simplu, basism .  O involutie a speciei, adica.

Basismul si omul caracterizat de asta, adica basistul, e o categorie care a cunoscut o puternica expansiune in perioada 2004 – 2014, pe teritoriul Romaniei, si a gasit teren fertil intr-o mare parte a populatiei. El provine din numele „basescu” , apartinand fostului presedinte al Romaniei, care e caracterizat de absolut toate insusirile enumerate mai sus in definitie si care, timp de minim 10 ani, a avut o influenta nefasta asupra tarii , in toate segmentele ei si in toate paturile sociale.  Si care, atata timp cat cetateanul Basescu Traian va respira sub soare, va avea acelasi efect negativ in mediile in care este cultivat, avand capacitatea unica, diabolica si scarboasa de a se adapta la orice situatie si de a contracara orice eventuale masuri de starpire.a sa … care oricum sunt anemice si mai degraba simulate. Basistul e precum gandacul de bucatarie, poate sa cada si bomba atomica si el va fi unicul supravietuitor, cu capacitate de inmultire si regenerare fara dificultati majore. Pentru ca basismul si basistul se hranesc din rau, din conflicte si tensiuni, din slabiciuni, tradari, taraganari, dezamagiri si descurajari…. adica din tot ce e caracterizata natia romana la ora actuala.

Mai fac precizarea ca postarea mi-a fost inspirata nu doar de asemuirea facuta recent in anturajul meu, ci si din stirea de azi care spune ca cetateanul Basescu Traian isi va prelungi sederea (infestanta) la Vila Lac 3, desi au trecut cele doua luni de gratie. De ce mai sta el colo ? Simplu, pentru ca e un nesimtit fara pereche si pentru ca se bucura nespus sa mai creeze niste tensiuni in eter ; si pentru ca poate. Oficial si-a motivat noua obraznicie prin faptul ca locuinta in care se va muta nu e inca renovata si cu asta basta, nu are ce face. Si nici noi, asistam doar la o noua kkre in capul nostru a acestui personaj jenibil , plin de bube-n cap si care in continuare este aplaudat de o parte insemnata din populatie. Ceea ce nu ma mira, de fapt, e cat se poate de firesc.

In mod normal, daca eu as fi persoana cu putere de decizie in tara asta, as comunica jandarmilor ca maine de dimineata sa se prezinte la usa lor cu ordin de evacuare si sa ii scoata de acolo in strada cu tot cu boarfe (adica bagaje, nu ma refer la altceva…) si sa vedem atunci daca intr-adevar clanul Basescu chiar n-ar avea unde sa se duca ? Din pacate asta n-o sa se intample, pentru ca Romania e o tara total atipica si fara leac in unicitatea asta a ei.

Asa ca ramanem doar cu o noua exemplificare a zicalelor din batrani „s-a suit scroafa în copac, umblã cu nasul pe sus si a uitat de unde a plecat” . 

sursa foto: baselandia ….. si jivina de rigoare, la final …

toxic

P.S. Frumoasa postare, nu-i asa ? Mie imi place, e foarte realista  🙂

Anunțuri

12 gânduri despre “adjectiv

  1. Tare aiurea situatie. Iar cand un asemenea „vecin” te sicaneaza in mod sistematic, chiar ca iti vine sa-ti iei lumea in cap. Desi…. unui asemenea „gandac” nu trebuie sa-i dai satisfactie, bagandu-l in seama prea mult. Ignorarea totala este cea mai buna solutie, oricat de insistent ar fi.
    Si cati sunt in tara asta a noastra… Despre politicieni, n-am nimic bun de zis. Ma dezgusta toti, deopotriva!

    • Da, tu il ignori, dar el pe tine nu 🙂 . Oricum ei daca se muta o fac din alte considerente, asta vine doar sa ii decida mai repede.
      Politicienii sunt unii mai rai decat altii si tocmai de aceea ei au lansat lozinca „toti sunt la fel”, ca sa se piarda in peisaj. La deruta. Iar asta de care zic mai sus e de departe cel mai infect specimen autohton, cand o sa dispara fizic o sa fie umanitatea un pic usurata.

  2. Păcat că trebuie să parafrazez un vers cunoscut ” … pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume…” Ştiu că e o glumă proastă să fac asemenea asocieri însă ceea ce trăim acum este de cel mai tragic prost gust.
    Mai rău e că şi-au pierdut simţul ridicolului, ridicînd cuvîntul la grad de curent sau politică pe care cu onoare vor s-o reprezinte, scăpîndu-le un amănunt esenţial : rădăcina atributului 😆

    • Pai si eu m-am folosit de versul cu pricina, ca prea suna potrivit situatiei. Dar nu trebuie sa fim chiar tristi, mai aiurea ar fi fost ca bestia asta sa fi candidat a treia oara si sa fi castigat din nou….. ceea ce nu e exclus peste 5 ani, nimic nu trebuie omis ca varianta de lucru. Horror 😀

        • Pe mine ma ingrijoreaza si cand acuza, ca nu e fundamentul corect si nu e pusa bine problema nici atunci – ceea ce lasa loc de intors si de ratat ocazii. In general, zau daca vad ceva care sa mearga snur de la cap la coada. E de plans, dar iti vine si sa razi adesea. Dar hai sa vedem roz un pic, cautam o sursa care sa ne spuna ca numai de noi depinde si sa vezi cum brusc viata e transformabila in bine…. asa e teoria 😀

    • :)) hai ca am hibernat indelung, acuma daca scot si eu nasul la soare precum floricelele e cat se poate de firesc. Ce anume ma scoate, asta e alta poveste 😀
      Ooof, si tu si Krabitza sunteti asa de scumpi la vedere 😦 …. poate va razganditi odata cu martie, ce-ar fi ?

      • Iti aduci aminte cand am scris ca lucrarea in care m-am angajat este o treaba buna numai pentru un de la Mancha?
        Asa a si fost. De catva timp nu mai sper in venirea lunii martie si acest lucru care ma face tot mai tacut. Asta nu inseamna ca sunt indiferent. Raman la fel de curios si secretelor lumii animalelor sau plantelor. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s