dream team :)


Asta e una dintre întruchipările echipei de vis, dacă îmi cere cineva opinia. Sunt niște oameni care îmi plac mult și pe care îi admir de ceva vreme pentru formația de nădejde pe care o alcătuiesc, ei între ei. Într-o lume mai degraba moartă d.p.d.v al implicării și asumării răspunderii, ei sunt printre cei deosebiți care atrag atenția (pe a mea, cel puțin) prin faptul că-s atât de dinamici, activi și solidari.

Așadar, gașca lor are următoarea componență : doi adulți, trei copii (de 11, 7 și 4 ani) toți cu zulufi blonzi … și acum începe enumerarea vietăților – trei câini, două pisici, un arici (😀 ) , un iepure-cu-urechi-lăsate, un porumbel (au fost doi inițial) și vreo 10-12 pești – aici numărul fluctuează mereu, că ba mor, ba sunt cumpărați alții și tot așa…  Toate prezentându-se sub diverse dimensiuni, culori și textúri🙂 . E important de precizat că există un veterinar printre ei, așa că parțial se explică… aglomerația de ființe non-umane de la ei din teritoriu, că dacă se întâmplă ca unul sau una să ajungă în familia lor inițial pe termen limitat (de pe stradă, pentru vreun tratament scurt sau fiindcă nu are încă stăpân), se poate ca până la urmă să rămână acolo definitiv, cum s-a și întâmplat deja cu unele dintre ele.

În componența asta sunt de puțin timp, de când li s-a alăturat pasărea și iepurele, nu are importanță cum și de unde…. dar ei, de la cel mai mic la ăl mai mare, au trasate sarcini clare legat de necuvântătoare și își fac treaba bine și la timp, dacă vor ca actuala stare de fapt să se păstreze ; altfel, înțelegerea cade și prietenia se strică, pentru că nu se poate stăpâni situația dacă nu-și respectă fiecare din ei atribuțiile : unul cu hrănitul, altul cu curățenia de la prânz, altul cu cea de seară…. alții cu plimbatul câinilor, una cu verificat ariciul (care stă în cușcă) și tot așa. Si toate astea pe lângă lecțiile de rigoare, gătitul sau alte activitați ale omului prin casă, care nu rămân nefăcute. Disciplină și militărie un pic, dar una agreată și agreabilă🙂 și consimțită de toți. Nu-s de nota 10 oamenii ăștia ?!

Mai nou, următorul pas va fi să se mute cu toții într-o casă mai mare și cu curte, moment în care nu numai că cei trei copii vor fi mai aproape de școală / grădiniță / sala unde fac sport (că sunt și sportivi băieții, doar aia mică de 4 ani neavând deocamdată înclinație spre așa ceva), dar automat toată populația patrupedă (sau înaripată) va avea parte de o schimbare în viață : porumbelul în volieră, mâțele sus pe casă dacă așa vor dori ele, ariciul tot în cușcă, dar afară într-un colțișor cu soarele bătându-i printre zăbrele și oricum toate cu acces nelimitat la aer, iarbă, pământ de scormonit, floricele de mirosit, bețe de ronțăit și toate celelalte bucurii și avantaje rezultate din noua situație.

De invidiat dream team-ul lor ; eu care nu mă pot decide să adopt nici măcar un singur animal, că mi-ar modifica programul și nu vreau. Bine, la mine nu ar exista împărțire de treburi, mi-ar reveni mie toate și s-ar adăuga altora, așa că am și eu dreptate, pe undeva.

Oameni fericiți, așa aș îndrazni să-i definesc, după criteriile mele de evaluare a situației și de definire a termenului „fericire”  – se au ei pe ei toți și în plus le mișună prin preajmă atâtea suflete curate.

Poate o să le fac o surpriză și le cumpăr și eu un hamster și doi peruși, ca să se bucure și mai mult de viață. Mă mai gândesc😀 …

foto01

9 gânduri despre “dream team :)

  1. Ei am preferat sa plec cu TOTUL si cu toate la tara…intr-un sat mic…
    Ma intreb, cu o doza corespunzatore de uimire, de ce nu sunt mai multi cei care parasesc mizerabilele orase…?! Cum nu am un raspuns articulat, voi cintinua sa ma mir…

    • Unii pentru ca au inca de muncit si nu pot sa faca naveta, altii pentru ca sunt speriati de noroaiele eterne din mediul rural de la noi, iar o mare parte pentru ca la sat nu au doctor, dentist, scoli, utilitati, confort… de-astea. Daca satele noastre ar arata ca cele din tarile normale, unde ruralul seamana mult cu urbanul (fiind in primul rand asfaltate) , atunci poate alta ar fi abordarea. Dar mai e pana acolo, presupunand ca ceva se va schimba vreodata. Sigur, avantajul ar fi aerul curat, linistea si simplitatea oamenilor, insa asta nu e de ajuns.

      • Cum eu sunt in cunostinta de cauza, imi permit unele comentarii.
        Pentru cei care nu-si pot dezvolta un modalitate de castig de pe urma pamantului, este greu sa faca naveta, dar nu trebuie uitat ca la tara iti trebuie mult mai putini bani decat la oras. Eu imi asigur aproape in totalitate hrana ECOLOGICA. De doctor NU ai nevoie decat accidental. Produsele stupului , livezii si gradinii de legume inseamna SANATATE. Asta ca sa nu mai spun despre aer si ambianta desavarsita a naturii cu care te „intrepatrunzi”. Satele noaste, cu toate ca nu sunt asfaltate(a cam inceput), la mine s-a asfaltat acum 6 ani, sunt NATURALE. Este vorba de valorificarea superioara a saraciei. Oamenii n-au bani sa-si otraveasca pamantul, sa stropeasca cu inscticide, sa polueze planificat. Eu am preferat o zona din sat fara asfalt, la o margine, aproape de padure…Daca vream asfalt, doctor in proximitate…ramaneam la oras.
        Repet…nu se poate compara. Toate neajunsurile sunt un FLEAC pe langa avantaje…Dar …cum realitatea intrece imaginatia…trebuie experimentat.

        • Oamenii cu copii au nevoie de doctor, de scoala, de teatru si circ, de mall. Oricum nu s-ar putea muta toate milioanele de oraseni, ca nu e loc, asa ca probabil ajung acolo numai cei care isi doresc cu adevarat, intr-o anume faza a vietii.

          • Chiar ma amuzam…intreband prienteni si rude la cate spectacole merg anual…Foarte putine…iar daca chiar doresti sa vezi anumite spectacole o poti face ocazional, cand te duci la oras.
            Insa CLIPA de CLIPA esti, traiesti intr-un mediu eliberat de costrangerile si mizerile orasului. Nu m-as mai intoarce in oras…PENTRU NIMIC. Nu exista „oferta” care sa ma „oblige” sa revin in oras…Dar asta o poti spune…NUMAI dupa ce ai cunoscut NORMALITATEA.

  2. Mi-a placut alegerea…ariciului! Mi-ar placea un tepos prin curte. Sunt simpatici foc si au „talentul” sa starpeasca repede toti soarecii, serpii si alte lighioane neplacute.
    Desigur ca ar fi ideal sa ne retragem spre locuri rurale linistite si cat mai naturale, dar…. e greu cu realitatile romanesti, atat de departe de normalitatea la care am tot visat.
    Numai bine!🙂

    • Daca stati la curte cred ca nu e imposibil sa se aciueze vreun arici pe acolo, prin tufe, si sa fie tolerat, chiar hranit ca sa ramana prin zona. Daca nu vine, atunci e destul de bine cu domesticele obisnuite, sunt si ele atat de bune la casa omului🙂. Dar cuvantul magic ramane „curte” si de el depinde totul, oofff.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s