25 de ani, nu chiar degeaba


Stiu ca miroase a brad, portocale, cozonaci, sarmale, etc, dar pe mine spiritul Craciunului (si nu numai) m-a inspirat la postarea asta 🙂

Mai intai vad ca si anul asta au loc discutii patimase despre cuplul Ceausescu si modul cum au decurs atunci lucrurile… dar totusi, cam pana cand o sa se dezbata problema asta epuizata ? Cate zeci de ani o sa mai fie oare subiect de comentat in ziua de Craciun, totusi ? Asa ca imi exprim dezaprobarea ferma fata de ideea ca in decembrie 1989 ne-am impuscat presedintele in zi sfanta si de aceea ne-a fost greu in anii care au urmat, ca o pedeapsa pentru fapta pacatoasa de atunci. M-am saturat sa aud prostia asta, si azi dupa 25 de ani !… pentru urmatoarele motive :

– Ceausescu nu era un presedinte ales democratic, el fusese mai intai numit de la Moscova si apoi periodic „reales” in niste simulacre de alegeri „libere”, care erau de fapt niste parodii, fara legatura cu dorinta votantilor. Deci el nu era, dupa lege si bun-simt, presedintele legitim al nimanui ; ba chiar a avut parte vreo 20 de ani de beneficii nemeritate pe care n-a mai apucat sa le deconteze.

– pe Ceausescu il durea in cot de Craciun, asta era o perioada care in vremea aia nu avea nicio insemnatate (oficiala) si in plus, la cate biserici a demolat dintr-o miscare a mainii, ma indoiesc ca Dumnezeu s-ar fi suparat tot pe noi pentru eliminarea celor doua personaje si cel mult s-ar fi facut ca nu observa… fapta ;

– daca nu-l impuscam noi, mai omora el (indirect, prin loialii care l-au servit pana in ultima clipa) oameni nevinovati, cum a si facut in acele zile. Adica mortii rezultati din zilele de 16-25 contau mai putin ? Ei au murit absolut nevinovati si, prin ei, uciderea cuplului prezidential a fost o palida echilibrare a raului petrecut atunci, nicidecum o povara de dus aiurea de o natie care cauta explicatii. Pentru ca apoi, dupa executarea lui si e sinistrei de nevasta-sa, tirurile de pe strazi au incetat, deci trebuiau ucisi mai devreme. Oricum, isi traisera traiul foarte bine si si-au meritat finalul. Ca asta s-a intamplat de Craciun a fost o coincidenta nefericita dar atata tot, iar lasarea lor in viata o zi in plus ar fi insemnat inca alti civili impuscati degeaba – era mai firesc sa moara multi altii in ziua aceea speciala, in locul lor ? Nu cred. Si gata cu asta, ca daca insist o sa para ca de fapt au trecut degeaba anii de care ziceam.

Exista niste filmulete pe net si vazandu-le mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat societatea noastra in acest sfert de secol (cum suna !…) , dar si fiecare dintre noi in parte, fara indoiala. Transformarea a fost treptata si de aceea e greu sesizabila, cand esti deja obisnuit cu tot ce te-nconjoara azi.

Deci, revenind la filmuletele de mai jos, imi dau seama ca prin multe a trecut natia asta in cei 25 de ani, asa cum altele n-au avut ocazia. Nu orice popor a fost supus tuturor situatiile subliniate in rezumatele facute de Protv de-a lungul timpului, nu a fost in istoria prea multor tari atata degringolada, atatea tensiuni, conflicte, trairi cu emotii extreme. Pe de alta parte, nu stiu cate alte tari care s-au rupt de comunism odata cu noi, in toamna-iarna lui 1989, ar fi permis ceea ce se vede in filme ca a tolerat natia romana. Niciuna, cu siguranta. Sa fie de vina temperamentul nostru, sau soarta, sau prostia, ori ghinionul, sau deciziile luate de noi, pentru noi ?

Eu cred ca n-au trecut chiar degeaba acesti 25 de ani fie si numai pentru ca acum ne cunoastem mai bine. Cum am ajuns azi si cum suntem e exact oglinda a ceea ce am putut, nici mai mult nici mai putin. Unii au evoluat, altii au stagnat, dar asta oricum a schimbat imaginea masei amorfe de oameni care eram inainte de 1990.

Unii au invatat sa munceasca si au aflat despre ei ca pot fi competitivi oriunde in lume, altii au cautat sa lucreze numai la stat toata viata, de teama nesigurantei pe care o banuiesc ei in mediul privat. O parte au emigrat si n-au mai revenit aici, altii s-au intors din strainatate rapid, neputand sa se adapteze la cerintele locului. Unii au dorit sa invete si au evoluat continuu, altii au ales sa se limiteze la cateva clase absolvite, fiecare influentat fiind de mediul in care a vietuit.

Oricum, s-au separat multe ape si optiunile in viata au fost conform cu puterea de adaptare sau cu ambitia fiecaruia. Dar au aparut oportunitati care nu existasera pana in 1989 si de ele a profitat cine a fost mai bine adaptat sau mai ambitios si luptator.

Pe de alta parte, efectele adverse sunt si ele unele asortate istoriei traite: romanii au devenit suspiciosi, au invatat sa minta, sa manipuleze, sa denatureze, sa exagereze in toate modurile, sa se fofileze, sa profite intr-un fel sau altul de orice situatie; au invatat tot felul de smecherii, cum sa nu-si asume raspunderea, cum sa arunce vina pe altii, sa se vaicareasca inainte de a incerca ceva – cam la fel cu cei care ne-au fost in frunte si care sunt mereu modele, ca de-aia sunt pusi acolo, printre altele. Dar si aceia sunt tot consecinta faptelor noastre, oricat nu ne-ar conveni ideea.

Si tot asa, am acceptat si n-am sanctionat abaterile diverse, ca si afirmarea non-valorii care se impune din cauza ca noi toti, sau majoritatea, o toleram cu seninatate si nu facem nimic ca s-o limitam macar.

In paralel, ne-am rafinat gusturile, am devenit mai selectivi legat de ceea ce mancam, imbracam, vizionam la cinematograf, alegem ca destinatie de vacanta.

Si tocmai pentru ca anii acestia au oferit ceea ce se vede, parerea mea e ca romanii stiu exact ce fac, atunci cand iau decizii pentru ei sau in grup, adica n-as putea sa mai cred ca cineva, cumva ii mai poate pacali, scuza asta nu mai e valabila. Nu, nimeni nu mai e inocent azi si noi toti stim ce facem atunci cand actionam intr-un fel sau altul. Si de aceea suntem responsabili pentru tot ce ni se-ntampla.

De fapt, pana la urma, cei 25 de ani trecuti de la marea schimbare (si marea sansa) n-au fost pierduti :  poporul roman s-a descoperit si s-a cunoscut pe sine exact asa cum e, cu bune si rele, si stie acum tot ce poate si ce nu, stie cat este dispus sa accepte sau cand sa se revolte. In general si-a atins limitele. E o lume cum n-ar fi indraznit nimeni sa viseze acum 25,5 ani. Unii apreciaza asta, facand comparatie, altora li se pare firesc si nu-si imagineaza cum ar fi fost lumea fara tot ceea ce o alcatuieste pe ea azi, neavand cu ce sa o compare.

Poti spune orice, poti spune ca n-am ajuns unde credeam ca vom fi si ca societatea nu functioneaza asa cum s-ar cuveni dupa atata timp…. dar sa spui ca au trecut degeaba cei 25 de ani si ca trebuie considerati irositi, asta e un mare neadevar.

Si reportajele de care ziceam, un fel de istorie salvata pe Youtube, cu momente de care eu cel putin as fi uitat. Foarte interesante. Si mai sunt multe altele, acoperind toata perioada celor 25 de ani, pentru cine vrea sa retraiasca istoria noastra recenta si zbuciumata, sau vrea doar sa-si explice prezentul:

3 gânduri despre “25 de ani, nu chiar degeaba

  1. Voi pleca de la aceasta afirmatie :

    Poti spune orice, poti spune ca n-am ajuns unde credeam ca vom fi si ca societatea nu functioneaza asa cum s-ar cuveni dupa atata timp…. dar sa spui ca au trecut degeaba cei 25 de ani si ca trebuie considerati irositi, asta e un mare neadevar.

    „Degeaba” este un termen nefericit ales…Ca sa fiu un pic malitios voi spune ca acesti 25 de ani au reprezentat pentru Romani si Romania un adevarat cataclism.
    S-au distrus peste 125o de intreprinderi. Cica s-au vandut?! Unde sunt banii? Retrocedarile nu numai ca nu au reprezentat o reparatie, au fost un motiv de jaf national.
    Resursele naturale au fost si sunt date pe redevente penibile, in schimb pe spagi grase…
    Din bugetul Romaniei s-au furat sume exorbitante, care nu cred ca vor fi recuperate integral vreodata. Hotii sunt chiar cei pusi sa ne conduca destinele.
    Toate sistemele sunt profund corupte, fie ca vorbim de cel politic, sanitar, scolar, bancar, justitiar…
    Clasa politica reprezinta o dictatura care face legi in folos propriu, care s-a securizat cu o constitutie autoreferentiala.
    Mai continui?! O pot tine asa mult si…rau.
    Da ! N-au trecut degeaba cei 25 de ani…

    • Asa este, dar asta inseamna fie ca atata putem, fie ca atata suntem lasati de altii care ne-au colonizat. Dar macar ne-am lamurit, nu ? Eliberarea ne-a dat o sansa, altfel am fi crezut despre noi ca avem resurse dar nu ne putem manifesta. Nici sa stai intr-o dictatura a unui prost cu 4 clase nu era solutia, de-aia am zis ca nu a trecut degeaba timpul. Si nu poti sa dai mereu vina numai pe politicieni, ce te impiedica sa-i dai la o parte si sa cauti altii ? Uite ca te impiedica ceva, din moment ce asta nu se intampla.

      Si mai cred ca daca maine s-ar deschide un nou joc tip Caritas, s-ar gasi din nou mii de oameni care sa participe si sa fie pacaliti, n-am nicio indoiala. Pentru ca foarte multi nu invata nimic din nimic.

      • Asa este, suntem inca cu ochii lipiti, suntem inca fricosi multumindu-ne sa ciugulim, sa ne descurcam jalnic, sa acceptam compromisuri compromitatoare… Dar libertatea este o atitudine interioara, este acel drept legitim pe care nimeni nu ni-l poate da sau lua…Pana nu vom scapa din sclavia ego-ului, a trecutului ca mentalitate, ca memorie, a educatiei otravite, fie ca este vorba de cea familiala, scolara sau sociala, nu ne vom intra in drepturile demnitatii de OM.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s