evoluție… sau nu :)


O știre despre o decizie, după ce până nu de mult era doar o ipotetică variantă. Mai întâi s-a dezbătut problema în SUA, acum vreo doi ani, iar acum ideea e pusa în practică în Finlanda, cu curaj : elevii vor fi învățați să scrie direct pe taste, scrisul de mână urmând a fi treptat (sau brusc ? ) eliminat din obiceiul copiilor, fiind considerat depășit și deja inutil ; știrea, aici. Apoi, mai mult ca sigur ideea va fi îmbrățișată cu căldură de multe alte țări, după o analiză atentă și din dorința de a progresa, firește.

Mă gândesc și eu, așa ca omul obișnuit care contemplă mersul lumii, cu tot ce presupune el. Și aș zice la fel ca alții, că prea multă digitalizare nu duce neapărat la o evoluție a ființei umane, ci din contră. Eu cred că e un îndemn la lene, așa se vede de la mine  🙂

Adică de ce ar fi rău, sau pierdere de timp, faptul că un copil învață să scrie mai întâi cu stiloul pe hârtie și cu ce l-ar ajuta să sară peste etapa asta ? Oare atunci când micul elev se străduiește să unească pe hârtie bastonașele, buclele și liniuțele deja învățate scriind tot în stilul clasic, formând cuvinte și apoi propoziții, nu îl ajută să-și dezvolte circumvoluțiunile din creierul care la acea vârstă e avid de a învăța orice și de a dobândi abilități ? Și dacă abia apoi trece la tastele computerului nu e benefic ? Adică la ce i-ar folosi să scrie direct pe tastatură, când oricum învață literele de tipar simultan cu cele scrise de mână, care de fapt sunt și mai dulci ca aspect ? Chiar nu înțeleg în ce constă saltul calitativ, atâta timp cât creierul de fapt va fi mai puțin solicitat, ceea ce e evident.

Apoi mi-am amintit de un documentar recent văzut despre Japonia, în care se explica, printre altele, despre cele aproximativ 3000 de caractere pe care le conține alfabetul japonez și care reprezintă de fapt niște semne ale cuvintelor pe care ele le denumesc … adică nu sunt litere propriu-zis, ci mai degrabă desene stilizate sau simboluri prelucrate ori simplificate. Dar multe ! Și tot acolo am aflat că japonezii nu numai că nu renunță la scrisul de mână, dar nici măcar nu vor să treacă la alfabetul latin, așa cum ar dori occidentalii cu care au atât de mult de-a face, în relațiile lor economice. Pentru că, explicau ei, faptul că din fragedă pruncie scriu și citesc cu caracterele japoneze, fiind nevoiți să și memoreze în același timp, îi ajută să își dezvolte niște deprinderi deosebite, putând mai târziu să aibă acuratețe și precizie în orice vor face, pe fondul unui creieraș bine antrenat încă de timpuriu.

Deci, cam la asta folosește scrisul de mână, oriunde în lume : îl face pe copil mai creativ, îi dezvoltă atenția, concentrarea, coordonarea mâinii, ba chiar și ambiția. Și atunci renunțarea la caligrafie nu o să aibă efectul invers, ducând la o și mai mare atrofiere a creierului, în condițiile în care oricum omul modern e din ce în ce mai puțin solicitat mental, fiind încurajat să lâncezeacă, să nu mai fie iscoditor, să nu mai caute să afle, ci să primească de-a gata până și modul cum să gândească, dacă se poate ?

Personal, cred că japonezii au dreptate și o să prefer mereu ceea ce e original japonez, inteligent și temeinic făcut, uneori chiar unic : un bonsai, ceva electronice impecabile, care dau mereu tonul în domeniu, un origami pentru destindere, ba chiar și un cățel sau doi… ca să nu mai spun de mașinile de top care sunt model de comparație pentru orice altceva din aceeași categorie. Oare tot succesul lor nu are la bază și ceva din meticulozitatea, din grația și complexitatea scrisului de mână care le modelează mințile de mici și la care nu vor să renunțe, conștienți fiind de importanța lui, la vremea lui ?

Și-mi mai place și muntele Fuji, ca un japonez înțelept, bătrân și cărunt care a văzut multe și știe multe…  🙂 și care astfel a aflat că toate au un rost și e o legătură între toate.

În schimb finlandezii și alții ca ei vor fi foarte rapizi pe rețelele de socializare, clar  🙂  … ce, nu-i bine ? 😀  Asta reiese tot din știrea cu pricina, nu am dedus-o eu.

De aceea sper ca asiaticii în cauză, măcar ei, să rămână mereu ”învechiți” și să își îndemne copiii să scrie și de mână… că altfel riscăm ca nici măcar din direcția lor să nu ne mai așteptăm la calitate, într-o viitoare lume digitalizată în exces și încolonată spre uniformizare. Și cred că mai riscăm să avem din ce în ce mai puțini artiști, de orice fel ar fi ei.

Habar n-am cât stau niponii pe rețele de socializare, dar e clar că nu au acolo viteza pe care o vor avea europenii când vine vorba de tastat… în schimb ei rămân la scrisul de mână, culmea, atât cu caractere japoneze cât și cu latine, din moment ce engleza e pentru ei principala limbă străină de studiu în școală !

Și mai înseamnă că finlandezii, sau alți scriitori-rapizi-la taste nu vor fi niciodată capabili sa facă mașini, sau orice altă industrie, așa cum fac japonezii . Despre înțelepciune nu mai vorbesc, asta e deja pe cale de dispariție pretutindeni…  A cui o fi pierderea ?   😉

poze_notite

Anunțuri

27 de gânduri despre “evoluție… sau nu :)

  1. Ehe, caligrafie nu mai fac nici ai noştri, de multă vreme şi se vede. Prin caligrafie nu am înţeles scrisu’ cu stilou’, ci cel cu tocu’ şi peniţa specială, călimara de cerneală ăhăă…! Ştiu că fiu-meu a dat prin casă de o cutie în care mai aveam peniţe pentru caligrafie şi nu-nţelegea ce-s alea şi la ce-mi trebuiseră. E inutil să spun că nu ştie cum se folosesc. Sigur este că după 10 ani de „tastatură” şi mie-mi vine mult mai greu să scriu de mână. Am fost pus în situaţia de a mi se cere un document olograf şi, spre surprinderea mea, parcă aveam mâna de lemn.
    Acu’ nu ştiu dacă învăţarea scrisului direct la tastatură ar fi un semn de progres sau nu. Ar fi şi consecinţe bune, ai vedea spre exemplu că toţi folosesc scrierea cu diacritice, măcar ăsta ar fi un pas înainte. Doar că la fel de sigur nu toţi au acces la un calculator, iar dacă-i să cauţi să-ţi cumperi o tastatură românească sigur n-ai să găseşti, nici să o poţi da de exemplu!
    Cu japoneza nu-i chiar aşa cum pare, la prima vedere. Japonezii au mai multe scrieri, dintre care una numită Romaji, chiar cu caractere latine, pe lângă scrieri cu caractere chinezeşti. Pe lângă faptul că pentru ei limba şi scrierea au constituit un handicap în relaţiile cu restul lumii, în alt fel le-au permis şi conservarea civilizaţiei, a obiceiurilor şi a tradiţiilor. Sigur, nu totdeauna aceasta a adus beneficii. Pe de altă parte, arhaismul societăţii japoneze se datorează tocmai acestei particularităţi. Se spune că din scrierea tradiţională, un japoonez cult cunoaşte şi foloseşte cam 5.000 de semne din totalul de 50.000 „kanji”. Instrucţia este deosebit de greoaie şi multă vreme a funcţionat sistemul „scribilor”. Iată deci că scrierea complicată nu a însemnat dobândirea de abilităţi ci menţinerea unui nivel de pregătire precar. Ba chiar şi discriminatoriu, din moment ce la un moment dat femeile învăţau o scriere aparte, mai simplă, „hiragana”, sigur, şi aceea acesibilă doar femeilor nobile!
    Cu maşinile japoneze nu-i cum zici. Renumele lor constă în aprecierea fiabilităţii care se leagă mai mult de răbdarea, modestia şi capabilitatea de migăleală. La începuturile deschiderii către lume (secole la rând au trăit izolaţi), erau atât de neştiutori şi înapoiaţi încât n-au făcut faţă decât copiind orice bun cu care intrau în contact. Şi copiau cu o exactitate de au ajuns de râsul lumii. Englezii, după cum e ştiut, mari constructori navali, au făcut o glumă, dându-le acces la nişte planuri de construcţie a unei nave pe care „specialiştii” japonezi le-au copiat cu mare exactitate. Doar că în coca vasului copiat erau desenate nişte orificii pe care şantierele navale japoneze le-au copiat cu migală. Sigur că, la lansarea la apă a primului vas, construit cu multă migală, aceasta s-a scufundat imediat! Altele au fost „proiectate” cu centrul de greutate la nivelul punţii şi imediat ce-au fost lansate la apă s-au răsturnat. În fine, până şi-au format proprii specialişti, au trebuit să dobândească toate cunoştinţele, tot ceea ce ştiinţele au dobândit în secolele în care ei s-au izolat. Morala, iarna nu-i ca vara! 😉

    • Multumesc de precizari, de masini am spus pentru ca asa ii aud pe cei care au asa ceva. Si chiar am vazut recent documentarul de care am spus, in care se vorbea inclusiv de scriere si de faptul ca nu vor sa renu nte la ea. Despre apucaturile lor de copiatori n-am stiut, va sa zica acum chinezii le calca pe urme in acelasi fel ? Ca sa stim sa ne avem bine, cand vor ajunge si ei experti in diverse, dupa depasirea fazei cu copiatul… sau nu, stai ca am uitat : chinezii sunt comunisti si nu avem noi de-a face cu de-alde astia :))

      • Sigur, tot ţiganu-şi laudă ciocanu’, da’ n-a dat nimeni f’un Rols pe un Mitsubishi, auzi, Pajero. [Pajero= Que se masturba con frecuencia. Labagiu adică, ceea ce-nseamnă că nici cu cunoştinţele lingvistice nu stau prea bine] 🙂 Nici n-am auzit să renunţe f’unu’ la un Merţan pentru f’o Toyota şamd. Cam mai tot ce produc ei e de furat, nu ai cum să fi auzit de vreo invenţie japoneză. Chiar şi-n electronică, unde-au ajuns renumiţi, da’ doar pentru miniaturizare, nu pentru inventivitate!
        Chinezii? Nici pomeneală. Ăştia au forţă financiară, mână de lucru calificată şi ieftină. Deja i-au cam depăşit pe japonezi, ei mai au, în plus, ceva resurse naturale, de care japonii duc mare, mare lipsă. Nici la război n-au fost mai buni, Sun Tzu a fost chinez şi nu Japonuţ. Chinezii au într-adevăr forţa de a deveni mare putere, nu neapărat militară. Şi deja sunt!

  2. Revenons a nos moutons. Cred ca in tara asta in care sunt 17 locuitori pe kilometru patrat, este normal sa nu fie nevoie de scris de mana. Astia-si isi muta renii de colo- colo si nu au nevoie sa lase in urma lor mari opere literare.
    Tara asta care a scos 13 scriitori nu a lasat culturii mondiale nimic. Insa modelul finlandez trebuie imediat urmat de cat mai multe state.
    Ma intreb daca urmeaza sa imprumutam modelul somalez, birmanez sau cel al tribului Mursi din Etiopia. 🙂

  3. Mai intai ni se spune ca nu-i nevoie sa scriem. Apoi ca nu-i nevoie nici sa citim. Apoi ni se spune ca e mai simplu sa ni se planteze un cip in creier, ca sa nu ne mai obosim nici sa gandim. Si devenim niste legume cu drept de vot!

    • Un fel de ”țara te vrea prost”. Stai, că la noi încă mai scriu de mână în clasa întâi și oricum, aici e mai greu să le dai tuturor tableta sau laptop. Așa că mai ”stagnăm” un timp, ceea ce în cazul de față e de bine…. părerea mea.

  4. Mirela, mie îmi zburda imaginaţia…
    Deeeeci…”scrisul, scrierea, a scrie” – cuvinte dintr-un dicţionar de arhaisme, greu de procurat, care încearcă explicarea lor prin cuvinte asemănătoare ” textul, textuirea, a textui”
    Cu textuirea „ca cu” textuirea, aici să zicem că noi ăştia, învechiţii, ne-om descurca da’ cu vorbirea o să ne dea gata! GEN!

    • :)) adik vrei sa spui k nut-i place clipul ? Hai k esti pricinoasa, noi tinerii vrem libertate si dixtractie , decat 😀

      Acum serios vorbind, probabil o sa ne grupam noi intre noi pe gasti, online si offline 🙂 Mai trist e ca daca devin majoritari (si devin, cu timpul) or sa decida soarta tuturor, dupa cum ii duce pe ei capul, c’est la vie.

  5. Pingback: Initiativa | Calea spre succes

  6. Și eu apreciez poporul japonez și cultura lor. În ce privește scrisul, este și el o artă, (de care sper ca viitorul să nu se lipsească și să se tehnologizeze cu totul) scrisul individualizează, relevă personalitatea. Orice efort creativ, în orice domeniu, deci și cel al scrisului, menține intelectul, pentru că este un instrument de muncă intelectuală. În altă ordine de idei să știi că mi-a plăcut Akita (al doilea, e o rasă de câini foarte foarte frumoși). Toate cele bune și o după amiază de duminică cât mai plăcută !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s