ganduri (in)utile


Atunci cand Carul Mare se afla exact deasupra blocului in care locuiesc, stiu ca e miez de vara (iunie) si ma bucur. L-am observat cu multi ani in urma si de atunci l-am urmarit in mersul lui, miscandu-se lent spre Apus pe masura ce trece timpul. Acum a coborat, e ascuns pe dupa cladirea de vizavi si mai e mult pana cand o sa dispara la orizont; dar eu oricum nu o sa-l mai vad, ca nu am cum decat daca ma duc in camp deschis, seara, si cu conditia sa fie cer senin. Asa ca imi iau ramas bun de la el si astept sa reapara, la primavara, din directa Rasaritului, fireste.  Undeva, in miez de iarna o sa fie exact sub podele 🙂 , ca sa zic asa, si iimaginea asta ma face sa ma gandesc la Pamant ca la o masinarie imensa cu care ne dam toti huta si care isi face rotirea completa fix pe parcursul unui an. Sau, mai bine zis, impartirea timpului si durata anului au dat-o oamenii, demult, dupa ce au observat „leaganul” si mersul lui in Univers.

Candva, miscarea asta a lui ma intrista pentru ca nu-mi place prea tare iarna, desi e anotimpul in care m-am nascut. Si ma gandeam ca prezenta lui e un semn bun, ca cerul instelat care il contine si pe el e garantia binelui oferit de soare, vara si libertatea pe care ea ti-o ofera. De vreo doi ani nu ma mai afecteaza, asa dupa cum nu ma mai misca nici alte lucruri care alta data ma impresionau, in bine sau in mai putin bine. E doar o constelatie care e acolo de cand lumea si care o sa-si vada de cursul ei mult si bine, dupa ce eu n-o sa mai exist.  Iar toamna e un anotimp atat de frumos si calm, ca e pacat sa o reduc la mersul stelelor si atat. In plus, vara poate fi urata din alte motive, cu tot cu Car deasupra, si cu Soare straluctor ziua ; asa dupa cum iarna poate fi minunata, fara sa depinda de aranjamentele astrale.

Si in timp ce urmaresc cu privirea Carul Mare, precum navigatorii de demult Steaua Polara, gasesc indicii si despre alte grupari de stele si ma duc cu gandul la zodii si la modul cum au fost ele nascocite de om, felul in care au fost interpretate si motivul pentru care cineva a facut asta. Apoi alung gandul pentru ca imi dau seama ca nu mai cred in zodii si in semnificatia lor, asa dupa cum nu prea mai cred in nimic, de la o vreme. Dar asta e o alta poveste si ma descurc cu ea cum pot 🙂  Si ma mai gandesc cum gasesc oamenii tot felul de solutii ca sa se minta singuri si sa li se para ca ceva, orice, are un rost pe lume, cand de fapt nimic si nimeni nu prea are sens. Totul e intamplare, coincidenta, hazard, asa cred eu acum. Iar asta nu ma nelinisteste deloc, ba dimpotriva, vine sa ma convinga ca tot ce poti sa faci e sa traiesti la timpul prezent, sa valorifici ziua de azi la maximum si cat de bine poti, cu ceea ce ti se ofera. In rest, praf de stele… extras de aici  🙂

Stelele, de aceea, imi plac si le admir, pentru ca sunt concrete, stabile in ciclul lor astral si macar de la ele stii la ce sa te astepti.

904566

Anunțuri

9 gânduri despre “ganduri (in)utile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s