Speranța, ce e ea şi la ce ajută ?


Acum câteva zile făceam cu cineva pase cu Speranța, ne-o trimeteam una alteia cu îndemnul să se multiplice de n ori şi să ajungă pentru întreaga lume, eram amândouă inimă-largă şi vroiam să vedem toată omenirea cu toate visele ei implinite. Azi văd în altă parte referiri tot la ea şi deduc faptul că, pe lângă reveria legată de mare, care ne bântuie pe mulți în perioada asta, speranța sălăşluieşte şi ea undeva în mintea noastră.

Sau nu ? Pentru că, după pasele respectivemi-am dat seama că de fapt la momentul actual eu nu mai am nevoie de speranță. Şi nu o simt deloc prezentă în interiorul meu, ceea ce e ceva inedit. Cum se poate una ca asta ? Păi simplu, pentru că în prezent nu-mi mai doresc nimic din ceea ce nu depinde exclusiv de mine. Şi dacă numai de mine depind acum toate, atunci nu-mi mai trebuie speranță, ci am nevoie doar de mobilizare, punere în practică şi finalizare de planuri independente. Atât.

Care va să zică asta ce înseamnă, că speranța e de fapt aşteptarea ca altcineva sau altceva să intervină în viața ta, atunci cand tu nu mai ai soluție sau energie pentru a duce la capăt un vis ?

Şi-atunci, ce e speranța ? E un fel de auto-amăgire atunci când nu mai poti să faci nimic şi aştepți rezolvarea de la sine a ceea ce-ți doreşti ? E ea un fel de slăbiciune sau e de fapt forța care te ajută să depăşeşti momentul de slăbiciune care te blochează ?  O fi bine sau o fi rau să ai speranță ? Adică ea te face să te mişti sau te inhibă, pasând în altă parte acțiunea ?

Când eşti mic eşti invățat să nu minți. De fapt asta cred ca se întâmplă după ce deja ai comis-o pentru prima oara, ți-ai mintit mama/ tatăl/ sora, etc şi ai fost prins cu mâța-n sac. Pentru că altfel nu ar avea educatorii tăi cu ce să facă o comparație, cum să-ți arate ei că ai greşit dacă tu esti mereu corect ? Deci, ai mințit pentru prima oară, copile, şi urmează mustrarea de rigoare. Numai că intotdeauna la baza minciunii unui copil stă un mecanism de aparare. Şi la adulți e la fel, de fapt, întotdeauna minciuna ascunde o slăbiciune, sau un complex de inferioritate, sau orice altceva care trebuie ascuns, pentru un timp sau pentru vecie.

Speranța o fi şi ea tot un mecanism de apărare, o respingere a gândului ( sănătos şi lucid ) că ceva e imposibil şi trebuie să renunți ? Adică până la urmă speranța e putere sau e slăbiciune crasă şi eşti ca o frunză-n vânt sperând la ceva ? Te agăți de speranță aiurea, când ar trebui să fii independent ?

Teoretic, nu e frumos să-l minți pe altul şi nu e sănătos să te minți singur. Practic, după oarece experiențe personale şi observații asupra altora, parcă aş inclina să spun un pic altfel. Pentru că, până la urma, să le iei pe toate aşa cum sunt, uneori abrupte, alteori acide, înseamnă să fii tot timpul realist şi să devii cinic. Să ai speranță înseamnă poate să negi realitatea, s-o respingi atunci când e greu de suportat şi. într-un fel, să te minți că poate într-o zi va fi mai bine. Adică da, speranța e uneori un fel de minciună, dar rostul ei e să te ferească de răul maxim care e renunțarea la dorințele legate de alții. Speranța înseamnă că te agăți de ceva, că ai vise. Iar visele, la rândul lor, sunt medicament pentru suflet şi un motoras ca să ai pentru ce să trăieşti.

Adică Speranța e viață, până la urmă. Şi chiar dacă ea o fi o mare naivitate uneori, de fapt cred că ea e implicită în noi, ne naştem cu gena care ne inoculează speranța, cu efectele ei bune, mobilizatoare.

Iar eu azi chiar nu am nevoie de speranță sau de fapt mă mint singură ? Pentru că am decis la un moment dat s-o las naibii, că mai rau mă derutează ? 🙂 De fapt, fireşte că am tot felul de speranțe universale şi abstracte ca sa zic aşa : spre exemplu, sper sa fiu mereu sanatoasa eu şi toți cei de care îmi pasă. Dar imi doresc inclusiv lucruri palpabile şi care SPER că nu-s chiar imposibile. Şi prefer, poate, să mă prefac că nu le mai vreau, măcar pe moment. Şi de aceea mă rezum să-mi văd de treburile realizabile de capul meu, fără risc de vreo dezamăgire.

Şi mai e ceva important de spus : cred că de fapt e bine şi sănătos să speri atunci cand ai indicii că ceva ce-ți doreşti începe să se contureze ca realizabil, şi e chiar stupid să abandonezi speranța în cazul ăsta fericit.  In schimb, a avea speranță atunci cand absolut nimic nu pare să te conducă spre succes, ba din contră – totul îți arată că te iluzionezi singur – e un fel de risc auto-asumat. Adică trebuie şi speranța asta lăsată să zburde prin capul tău într-un fel controlat, ca să zic aşa. Trebuie dresată !

Oricum, dacă speranța e implicită, adica ne naştem cu ea sau cel putin o învațăm de timpuriu (pentru că e un loc anume pentru ea în ADN-ul nostru al tuturor), atunci oricum se va manifesta, uneori.

Dar  oare  dacă te cheamă  Speranța, asta îți influențează viața în bine şi te face sa fii optimistă mereu ? Şi o fi bine să ai în preajma ta o fată cu numele Speranța, ca sa poți sa spui tot timpul „Speranța e cu mine zilnic ?” 🙂 . Ştiu, am pus cam multe întrebări, iar răspunsul tot nu ştiu care e, cel mai potrivit.

688487

 

32 de gânduri despre “Speranța, ce e ea şi la ce ajută ?

  1. Complex. Şi frumos scris!
    Nu aş putea da un răspuns clar. Eu sper. Încă mai sper. Dacă stau să răspund, mi-e teamă că voi ajunge la concluzii nu tocmai favorabile mie…

  2. Speranța asta e ca un motoraș. sau ca un vânticel în vele, că tot zburdăm cu gândurile pe valuri de ceva vreme-ncoace.
    N-aș ști să spun cine hrănește mai bine Speranța. Unii o conturează și-o cresc cu gândul. Alții o poartă în suflet cu căldură. Cert e că dintr-o slabă licărire Speranța asta crește uneori ca Făt-Frumos, transformându-se în veritabil foc de artificii.E drept în același timp că e și ușor de stins. O pală de tristețe, o aversă de lacrimi, un stol de deznădejdi o fac să se micșoreze instantaneu…
    Acum… nu știu ce ar fi mai trist – să nu ai deloc Speranțe (ale tale, proprii, că numele colegei ar fi doar o acoperire pentru lipsa efectivă a Speranței) sau să-ți îngropi Speranțele înainte de al tău obștesc sfărșit?!

    • Acuma daca pui intrebarea asa, fireste ca e mai bine sa le ai, chiar daca ti se pravale cerul in cap in caz de amagire. Cum sa traiesti fara, Doamne fereste ?
      Si sa-mi zici unde vietuiesti, ca ramasese ca suntem vecine (poate) si ca luam Herastraul la pas intr-o zi cu soare, ce-ar fi ?! 🙂 Ar fi.

  3. Speranța este ca o potecă. Uneori o străbatem, alteori o ocolim, fără să știm pentru ce facem asta.
    Speranța este și pacoste uneori, căci ne poate împiedica să acționăm, în „speranța” că lucrurile se vor aranja de la sine, cumva!
    Dar ne poate fi și far călăuzitor, căci vom acționa în „speranța” că, alături de acțiunile noastre, va mai veni și nițel ajutor din afară, astfel încât să reușim în țelul propus!

  4. Speranța nu exclude mobilizarea personală pentru atingerea obiectivelor care chiar „trebuie” atinse pentru tine. 🙂 Speranța merge mână-n mână cu mobilizarea. Doar că speranța e bine să te vizeze pe tine și nu neapărat pe ceilalți. De la tine începe totul. Pentru că Tu depinzi de tine. Ceilalți nu. 🙂

    • Ba mama depinde de mine in mare masura 😛 . Desi, la o adica, am vazut ca se descurca si singura, dar s-a invatat sa le lase pe mine pe multe, din obisnuinta. Bine, mama e altceva, nu intra la gramada. In general mamele, adica. Ele sunt din alt film 🙂

  5. Despre lucruri abstracte intotdeauna ai sa gasesti definitii diferite si chiar fiecare poate avea o perceptie diferita chiar si de la un moment la altul in timp. Acum este drept ca multi dintre noi vrem sa ne fixam bine coordonatele gandirii pentru a ne raporta la ceva stabil. Cred ca putem considera speranta ca pe un inlocuitor provizoriu pentru o neputinta de moment, pana ne ridicam din nou pe picioare.

    • Speranta = asteptari. Asteptari = bucurii sau dezamagiri, dupa caz… cred ca mai bine fara speranta, daca asta depide si de altii. Daca iti faci sperante legat numai de ceva ce depinde EXCLUSIV de tine ca sa se realizeze, atunci da, liber la speranta 😀 Altfel, mai usurel cu ea… se cheama realism si vine o data cu varsta, cred.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s