remember (1) – de la una la alta


Pe 25 iunie a.c. s-au aniversat 30 de ani de cand a fost pusa piatra de temelie la ceea ce se numea atunci „Casa Poporului” sau „Casa Republicii”… adica Palatul Parlamentului de azi. Despre cladire in sine nu vreau sa vorbesc, nu am nimic impotriva ei, are un rost acum si poate ca va avea unul si mai important in viitor, cine stie ? E printre obiectivele turistice (putine) la care trag turistii straini, sa faca poze si sa plateasca bilet la intrare, ca sa o poata vizita. Deci, in linii mari, isi justifica existenta, a fost inglobata in peisaj si chiar are unele caracteristici care o fac speciala si pe care le stim cu totii .

Ce mi-am amintit eu cu ocazia asta e altceva. Exact pe locul pe care se afla ea amplasata a existat candva un cartier bucurestean, Uranus, numit asa dupa o strada principala care il strabatea (daca nu ma insel). Si care a disparut complet la inceputul anilor ’80, fiind necesar sa faca loc marelui proiect urbanistic.

Picture 002 Picture 003 Picture 004

Pe langa pozele luate din cartea „Bucurestiul de altadata” – Nicolae Ionescu („fotograful Bucurestilor”), am gasit pe net si un filmulet cam trist, eventual facut intr-un mod subiectiv si bazat mult pe emotii, dar valoarea lui e tot una legata de pastrarea faptelor, asa cum au fost. Aici .

Apoi, Casa Poporului se afla intr-unul din capetele bulevardului „Victoria Socialismului” atunci, actualmente Bulevardul Unirii. Zona „de fitze” si atunci, si acum. Si, de asemenea, pentru ca aceasta artera sa existe, s-au pus jos alte cladiri, zeci sau sute probabil. Unele mai coscovite, altele care in niciun caz n-ar fi trebuit distruse, ca de exemplu Spitalul Brancovenesc sau Hala Unirii… sau chiar case mandre si solide, doar ghinioniste pentru ca s-au aflat in cale.

Una dintre stadutele laterale afectate de modernizare a fost si Negru Voda (aflata undeva in spatele magazinului Unirea, in triunghiul format de strada Cauzasi, Calea Vacaresti si Splai), adica strada pe care am locuit eu in primul meu an de viata…. si despre care fireste ca nu-mi amintesc absolut nimic 🙂 . De atunci nu, dar din anii care au urmat da, pentru ca mult timp am fost in vizita la fostii vecini, cu toata familia sau doar cu mama de mana, pe la fostele ei prietene. Si-mi amintesc cu drag de niste petreceri facute in curtea care era comuna si suficient de spatioasa incat sa permita desfasurari importante de mese, scaune, ba chiar si cate un televizor scos pe geam , ca sa vizioneze impreuna, toata lumea, programele Tvr de la vremea aia. Era o stare de spirit, a unor vremuri diferite. Erau oameni simpli, veseli, apropiati si saritori daca le cereai ajutorul. Vecinii de curte de atunci, pe care nu sunt foarte sigura ca i-ai mai putea avea azi. Cam asa :

Picture 006

Mama e a doua din stanga, iar tata cel in dreapta. Si cativa dintre vecinii lor.

Picture 007

Asta e o poza facuta avand in spate corpul de casa in care locuiau ai mei, cel de pe geam fiind tata si cu frati-miu langa el. Celalalt frate, ala mai mic, e in dreapta, cu piciorul pe minge, iar mama pe taburet, in stanga. Langa ea e o doamna in alb care a fost nasa mea neoficiala… ca cea oficiala era la mare distanta, fizic, asa ca am avut doua nase :). Niciuna nu mai exista azi decat in poze. Si de fapt nici eu nu existam (inca) aici, nici macar in proiect 😀 , desi mult nu mai era 😉

Picture 008Iar aici, parintii mei intr-un moment de tandrete, cum de fapt le-a fost toata viata. Norocosi, ei 🙂

Picture 005

              Si din nou tata, cu strada Cauzasi in spate si stand in panta strazii Negru Voda

Despre stardutele disparute sau drastic modificate, am gasit pe Youtube colajul de mai jos, emotionant pentru ai mei carora le-am aratat si care stiu sa-mi spuna despre fiecare coltisor din ele, unde si ce era acolo. Cu detalii, amintiri clare… si cu voce gatuita, dar fericiti totusi 😉 . Eu nu stiu decat ca aici apare si biserica in care am fost botezata, si anume Sf. Nicolae Jitnita.

Secventa din clip, de la minutul 2:30:35 si in care apare strada Negru Voda, e extrasa din filmul Glissando, care are suficient de multe scene filmate prin zone azi disparute. Un film de vazut.

Picture 004

Aici iar dragu’ de tata cu „nasa”, vizibil in spate centrul Loto care apare si in clipul de mai sus. Si de care imi amintesc vag, pentru ca de la un punct am rarit vizitele pe acolo. Daca stiam ca urmeaza sa dispara toate, la fel faceam oare sau profitam de timp, pentru a reveni ? 

Picture 003

Ultima poza din arhiva personala e cu parintii mei, la foarte inceputul vietii lor in doi, cu primul lor copil pe cale sa vina pe lume. O poza facuta prin centru, „la minut”, si care nu e intr-o stare prea buna din acelasi motiv : pana cand nu pierzi sau nu distrugi ceva, nu ai grija la modul cum pastrezi, crezand ca toate sunt vesnice. Dar asa cum e, mi-e mie draga si am salvat-o si aici. 

Au disparut cladiri si oameni, probabil ca acele case oricum n-ar mai fi existat azi, din motive naturale daca pot sa spun asa, cum ar fi cutremurul sau demolarea din lipsa de bani pentru renovari. Insa nu toate ar fi avut soarta asta, cu siguranta. Pentru o mare parte din ele exista sansa de a fi conservate pana azi, pastrand in ele frumusetea si inspiratia celor care le proiectasera.

Oricum, nu mai conteaza. Si nici nu intentionez sa critic sau sa judec, atata timp cat nimic nu se mai poate intoarce. M-am gandit doar, in aceste zile, ca pentru ca noul sa apara, de obicei ceva vechi trebuie sa dispara si sa lase locul liber. Ca noul e mai bun sau nu decat vechiul, astea-s detalii deja. Importanta e jertfa care trebuie adusa, indiferent de ce natura ar fi schimbarea. E cu durere adica, orice evolutie 🙂

6 gânduri despre “remember (1) – de la una la alta

    • Erau vremuri minunate, care au continuat după aceea încă mulți ani. Apoi au început puii să zboare din cuib și totul s-a schimbat, rămânând așa până azi. Că asta e viața 🙂 . În plus, mi se încălzește inima ori de câte ori îmi amintesc de tata, care e singurul dispărut între timp și care era cel mai bun om din lume. Știu că așa spunem toți despre ai noștri, dar el chiar era, om mai bun decât el încă n-am aflat. Eh, nostalgii 🙂

    • De fapt uneori mai rau fac, dezavantajul de a fi foarte bine candva e acela ca lucrurile nu raman asa vesnic si ajungi sa faci comparatii. Dar pana la urma cred ca e mai bine asa, ca teoretic din vremurile alea ne luam mai tarziu forta ca sa rezistam tuturor relelor. Asa zic expertii, asa o fi 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s