pur si simplu… si clar


Supraveghează-ţi gândurile, căci ele devin cuvinte. Supraveghează-ţi cuvintele, căci ele devin acţiuni. Supraveghează-ţi acţiunile, căci ele devin obicei. Supraveghează-ţi obiceiurile, căci ele devin caracter. Supraveghează-ţi caracterul pentru că acesta va deveni destinul tău.

Imi era dor de zicerea de mai sus, aflandu-ma intr-un amplu proces de restabilire a unor coordonate personale, adaptate la noile conditii in care functionez. Nu ma omor dupa starea asta, ca nu-mi plac schimbarile si fluctuatiile in general, dar daca asta e situatia nu am ce face si ma adaptez din mers. Ca intotdeauna, adica. Asa ca, in postura asta fiind, am rascolit dupa putina filozofie, am citit mostra de intelepciune chineza de mai sus, apoi m-am dus pe fir inapoi si am revenit la baza, adica la gandurile personale. Si trebuie sa recunosc si sa insist chiar pe ideea ca intr-adevar, gandul iti cam defineste parcursul, prin toate cele care ii urmeaza. Daca e unul bun, altruist, constructiv, ceea ce aduce el e realizare, iubire, implinire, progres. Dar si viceversa e valabil. Gandul are parca viata lui proprie si determina mersul lucrurilor ! De fapt, gandul esti tu insuti, el te defineste si tu il creezi. O spun din proprie experienta, cu efectele analizate in ambele variante, de ganduri frumoase sau nu tocmai. Si avea dreptate Lao Tse… ca doar de-aia era intelept din nastere 🙂 .

Mai adaug cateva pilde care mi se par de subliniat, in adevarul lor simplu si ucigator… iar la final o sa pun sursa, ca sa va culegeti de acolo ce va pica bine, intr-o seara ploioasa care indeamna la cugetare si auto-evaluare. Din nou.  🙂

” Omul înţelept nu-şi calculează şansele. El îşi fixează ţelul şi apoi îl atinge.”

” Când un lucru se contractă, e sigur că era dilatat. Când devine slab, e sigur că a avut forţă. Când se depreciază, înseamnă că era înălţat. Când se despovărează, înseamnă că era covârşit. Toate acestea sunt totodată clare şi ascunse”.

” În cetatea în care se vorbeşte despre virtute înseamnă că virtutea nu există „

” Vorbiţi puţin, rămâneţi în repaus. O furtună nu dăinuie mai mult de o dimineaţă; o ploaie potopitoare nu ţine mai mult de o zi. Dacă Cerul şi Pământul nu le pot face să dureze mai mult, cum ar putea omul să facă să dureze mereu tristeţea, cum ar putea el să rămână mereu în agitaţie? ” 

” Mânuirea şi ascuţirea fără încetare a uneltei o face în final nefolositoare.”

” Lăsaţi cercetarea speculativă, sterilă şi veţi fi gradat eliberaţi de toate neliniştile. Deosebirea dintre „desigur” şi „poate că” este destul de mică. Dar între o faptă bună şi una rea deosebirea este foarte mare „

Sursa este aici si probabil in multe alte locuri, in vastul spatiu virtual care, iata cum uneori are si parti bune. Mie azi doar mi se facuse dor de citatul de la inceput… si uite ce a iesit pana la urma 🙂

 

 

 

 

 

16 gânduri despre “pur si simplu… si clar

      • daca vorbesti si dupa aceea gandesti se cheama ca reactionezi la stimuli. Simti cum te-a palit cu bata… apoi vine cuvantul – „AUUUUU” – apoi vine gandul – „No ca m-o palit nemernicul ” 🙂

      • Varianta 2 ar fi sa gandesti, si apoi sa vorbesti.
        In traducere libera:
        1. Gandul – asta o să mă pălească. Mai bine dau eu primul.
        2. Actiunea – Jap! Una pe spinare.
        3. Cuvântul – Ia de aici, nemernicule!

          • Si el spune la fel… gandesti si abia dupa aceea cerni cuvintele.
            Daca o faci pe dos… nu e de bine 🙂
            Cum spuneam… in varianta 1 daca vorbesti fara sa gandesti, inseamna ca ai cam incasat-o.
            In varianta 2 e ceva mai bine pt. tine. He, he.

          • Si daca tot m-ai citat in articol… iti mai ofer o pastila scrisa de mine si publicata acum cateva zile pe FileDeLumina.
            Se numeste PREDICATORUL – sper sa-ti placa.
            Praful câmpului se pune peste tot. Pe scaune, pe lămpi, pe scaune și mese. Sala e mare, dar o știu la perfecție. Îi cunosc fiecare cui, fiecare scândură și fiecare treaptă.
            Trei ore și douăzeci de minunte. Atât durează să o curăț și să o fac lună. În 16 ani am învățat ce este eficiența. Sunt doar un om de serviciu și nu am multă carte. Tot ce am învățat a fost atunci când stătem în spate. E un loc de unde se poate vedea totul. În atâția ani am auzit multe cântece. Acestea sunt cele mai dese. De fiecare dată când primarul invită muzicanți în oraș, ei vin aici la noi. Anul trecut am ascultat o harpă. Este incredibil, ce sunete divine mi-au încântat urechile în acea amiază. Câteodată, mai vin și înțelepți ca să ne lumineze viața prin sfaturile lor. Eu niciodată nu am apucat să ascult pe unul dintre ei. Sosesc rar și eu mereu am altceva de făcut.
            Astăzi se aude că ar veni unul de departe. Mare greșeală face. Toată lumea e plecată la nunta ficei primarului. Așa este tradiția. Eu nu mă duc. Sunt doar un om care face curat în Sala ce Mare, cine să mă invite pe mine? Nici nu am haine de așa ceva. Hainele alese sunt tare scumpe, sosesc de departe din Asia. La noi ajung doar când sunt aduse de marile caravane ce merg către port.
            Iată că se aude ușa cea mare. E înțeleptul, a venit să predice aici.
            – Bună ziua, poftiți, îi spun eu înclinându-mă adânc.
            Înțeleptul trece pe lângă mine, fără să spună un cuvânt. Lasă în urma lui un parfum de mosc. Se îndreaptă spre locul lui de pe scenă. Roba lungă, din cea mai bună mătase, îi stă minunat. E un sfânt, care în marea lui bunătate, a venit să ne arate calea. Are barba lungă și ochii plini de o lumină blândă. Nici nu trebuie să spună ceva. Imediat simți că pacea îți cuprinde sufletul când ești în preajma lui.
            – Om bun, cât este ceasul? mă întreabă el cu un glas profund, dar melodios.
            – Preasfinția ta, acum sunt orele amiezii.
            – Și când trebuie să vină oamenii?
            – Acum ar trebui, așa a fost făcut anunțul.
            – Bine, spune el liniștit.
            Neștiind ce să fac, îmi iau o cârpă și încep să șterg lămpile de praf. Sunt deja curate, dar altceva ce să fac?
            Timpul trece, și nimeni nu mai sosește. Eu termin de curățat lămpile. Înțeleptul mă privește. Niciodată nu am fost atât de rușinat. Ar fi trebuit să fie sala plină, dar sunt numai eu. Mă așez pe un scaun și îl privesc și eu. Secundele trec cu greu. Fiecare clipă durează o eternitate. Până la urmă aud și întrebarea:
            – Unde este toată lumea?
            – La nuntă! Se mărită fata primarului, răspund eu, plin de umilință.
            Chiar dacă nu e vina mea că nu este lumea în sală, fac parte din acest oraș, din această comunitate, și rușinea se așează întreagă pe umerii mei.
            – Eu am venit să vorbesc, am venit ca să răspândesc învățătura și să luminez calea și viața oamenilor. Ce să fac acum omule?, mă întreabă el.
            – Sfinția ta, dacă ai o cireadă de vaci care s-a rătăcit pe dealuri și ți-a rămas doar una, oarbă și beteagă. Îi mai dai nutreț?
            – He, he. Ai dreptate, spune el zâmbind.
            Și înțeleptul începe să vorbească. Timp de trei ceasuri, fără pauză, a descris lumea, viața, credința și mii de lucruri importante. A început să facă comparații între textele sfinte, le-a dat înțelesuri noi. Pentru mine, a fost ceava uimitor. O întreagă lume, care nici nu știam că există, și-a făcut drum în mintea mea.
            Din păcate, după un timp nici nu-l mai puteam urmări. Vedeam că mai avea multe de spus, dar eram amețit deja. Probabil și-a dat și el seama, pentru că s-a oprit și m-a privit lung.
            – Om bun, nu te simți bine? mă întreabă el.
            – Nu-i asta, sfinția ta, doar mă simt cam amețit.
            – De ce?
            – Vezi tu, mărite înțelept. Atunci când te-ai hotărât să dai nutreț vacii tale oarbe și cam beteagă, ai făcut bine, dar nu trebuie să-i dai tot nutrețul odată. Vaca, dacă e lacomă și mănâncă prea mult, se va îmbolnăvi în loc să se însănătoșească.
            – Ai dreptate! spune el, râzând. Ești mai înțelept decât mine.

            Read more: http://filedelumina.ro/2014/06/29/predicatorul/#ixzz368WyOefK

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s