printre picaturi


Am ajuns ieri pe la Muzeul Satului, dupa o ploaie zdravana si gandind ca oricum ne mai prinde una fix in timpul vizitei, dar totusi infruntandu-ne indoiala… si lenea. Si bine am facut , ca in restul amiezii norii ne-au iertat si am suportat doar un frig nefiresc… doar fusese solstitiul de vara, pai nu ? 😀   Lume in schimbare, cum s-ar spune.

M-am bucurat ca nu era aglomerat, iata un avantaj al vremii incerte. Si mi-a mai placut ceva,  am auzit vizitatori vorbind multa spaniola, franceza, rusa, un pic de italiana si un pic de araba ; romance eram numai noi, doua persoane ratacite 🙂 , ceea ce n-a fost rau, ca am avut senzatia ca suntem undeva in afara, adica placut sentiment. Cum insa muzeul cu pricina e 100% autentic romanesc si in plus deosebit de frumos (uite aici si un tur virtual pana una-alta), e bine ca turistii straini ii trec pragul, spre beneficiul tuturor – si al vizitatorilor, si al muzeului. Foarte placut, atmosfera acolo e mereu tihnita, aerul curat, liniste si mai ales sentimentul ca te-ai intors in timp, in vremuri mai putin dificile. Si te rupi de betoane & sticla, masini, oameni preocupati de nimicuri si superficiali, grijile de zi cu zi, etc. Nu te poti gandi decat la cate au vazut la viata lor casele, portile, fantanile expuse si ce ar povesti ele daca ar putea vorbi ; te intrebi cati oameni le-au deschis si trecut pragul, cam ce preocupari aveau ei in secolele trecute, ce discutii purtau seara, langa vatra, pe prispa sau in tinda (asta fiind holul de la intrare, din care te ratrageai in camera ta de gazda sau in cea a musafirilor, dupa caz). Interesanta locatia, mereu atragatoare chiar daca o vizitezi o data pe an, de regula. In plus, ieri am constatat o marire considerabila a numarului de feline care populeaza zona, dintre care unele gestante… cum altfel, in lumea pisicilor ? 🙂  Si am mai gasit si niste pasari de curte, bine hranite si cu personalitate, colorand si ele spatiul si care, din cate imi amintesc, nu erau acolo anul trecut. Oricum, le-am imortalizat, ca nu puteam sa ignor asa ceva – eu, cand e vorba de orice fel de animale, am un reflex conditionat sa le abordez, fizic si fotografic 🙂 . Si am prins si niste interioare / exterioare locale, mult prea putine fata de cat as fi vrut, dar suficiente cat sa faca bine sufletului. Nu conteaza care de unde sunt, oricum provinciile romanesti imprumutau unele de la altele si se influentau reciproc, importanta e existenta lor in muzeu si atat. Si calupul de poze, daca tot am zis ca indemn la terapie cu frumos 🙂

1

Cocosul impozant, cu cele doua gainuse care ii stau aproape. Nu le poti atinge (ca am vrut), dar stau frumos la poza si asculta cand le spui cu drag cat sunt de asortate zonei 😀

2 3

Desi nu se vede, curcanul asta e in spatele unui gard, altfel nu m-as fi apropiat de el… am o spaima de asemenea oratanii, asa ca am facut zoom printr-un ochi de gard din sarma, departe de pericol 😀 . Ciudata creatura si foarte mare, am calculat noi ca din el s-ar putea face lejer o masa pentru vreo 20 de persoane… saracu’ .

4

Prima pisica sociabila, ca pana la ea ne mai taiasera calea cateva

5

6

Aceeasi familie de galinacee de mai devreme, plecate la ciugulit. De data asta i-am oferit „sefului” niste miez de paine bun-bun, el a cercetat oferta, a cloncanit de cateva ori si gainile alertate au venit si au adunat ele frimiturile, galantul cocos neatingandu-se de nimic. E de prisos sa spun cat l-am laudat si apreciat, rar mai vezi cavalerism si altruism in secolul asta. Chiar ne-a impresionat, un adevarat mascul care isi stie misiunea in familie 🙂  ❤

7 8 9

O sarja de matze vorbareta si lipicioase. Mai ca-ti vine sa iei una acasa, apoi iti amintesti ca acolo le e bine, sunt hranite si bine ingrijite, iar ele la schimb au grija sa nu existe rozatoare in incinta. Sau cel putin asa li se justifica existenta 🙂

10

11 12 13

Si ceva concret legat de muzeu

14 15

16 17 18 19

Mi-am amintit : tot ce contine grinzi sau ochiuri de geam vopsite in albastru inseamna case din Dobrogea, influentate probabil de negustorii greci de demult, care au venit si s-au stabilit pe aici, aducand cu ei ideea combinatiei alb-albastru pentru case. Albastrul marii .

20

21 22 23 24 25

26

27 28

Un scranciob moldovenesc, stramosul rotii din parcul de langa.

29 30

31 32 33 34 35

Mai multe, cu proxima ocazie. Cred ca tot anul asta, ca e plin de evenimente pe acolo.

Anunțuri

4 gânduri despre “printre picaturi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s