meteo ne-dependentă… ura !


Au fost vremuri în care ploaia şi cerul plin de nori cenuşii, care uneori vin şi nu mai pleacă zile la rând, mă influenţau în rău şi-mi produceau stări de apatie. Ba mai mult, se combinau cu un soi de oboseală resimţită încă de dimineaţă, de parcă nu mă trezeam abia atunci dupa un somn normal, ci mă simţeam ca după o noapte de petrecere, cu consecinţe în ziua următoare. Nu ştiu de ce şi cărui fapt datorez noul meu ritm biologic, dar mă gândeam azi că nici măcar n-am băgat de seamă ultima săptămană, în care a plouat zilnic şi n-am vazut urmă de soare sau cer albastru…  şi, desigur, m-am bucurat.

De fapt, dacă stau să mă gandesc mai bine, nici nu cred că există o influenţă a manifestărilor climatice asupra mea, sau oricum nu în aşa mare măsură încât să mă împiedice să activez normal. Sigur că observ dimineaţa (sau stiu din seara precedentă deja) că e vreme ploioasă, rece, neguroasă şi dezarmantă, în felul ei – astfel că îmi adaptez hainele potrivite şi am grijă să nu uit cumva umbrela – dar asta e tot. Ba, în săptămâna recent încheiată chiar am funcţionat la capacitate maximă şi în plus au fost niste împrejurări în care am râs cum nu o mai făcusem demult, în compania unor oameni mai mult decat amuzanţi. Iar asta deşi eram la muncă…  Și deşi era urât afară.

Și asa am conchis că, de fapt, cel putin în prezent, presiunea atmosferică şi toate derivatele ei nu mai au mare efect asupra mea – asta presupunând ca au avut vreodată, ca am tot dat vina pe vreme cândva. Dar eu pot să fiu plină de energie şi cu elan chiar dacă afară tună si fulgeră, sau plouă şi e frig, aşa după cum e destul de probabil să am stări de apatie şi melancolie blegoasă chiar dacă e soarele pe cer, ciripesc păsărele pe ram şi saltă căpritele pe păşuni😀 .

De fapt, stările mele de bine sau de rău au mai degrabă o directă si foarte mare legatură cu gândirea mea, în care mocnesc uneori idei fixe nocive sau griji mai mult sau mai puţin întemeiate (de obicei mai puţin…). De acolo e drum drept spre nemulţumire, agitaţie, angoase diverse, ca să fie tacâmul complet. Dacă însa nu încurajez nimic din toate aceste stari neproductive şi reuşesc să mă detaşez de tot ce poate fi precum o ghiulea de piciorul detinutului, atunci cerul e senin tot timpul, la figurat vorbind. E chestie de auto-educare, cred. Sau, şi mai probabil, e o combinaţie din prezent de dorinţe îndeplinite plus speranţe pentru realizări viitoare garantate şi, prin urmare, o senzaţie de eliberare de griji.

Ce vreau să spun e că n-o sa mai dau niciodată vina pe meteo atunci când ceva o să scârţâie în starea mea de spirit – deşi sper ca asta să nu se mai întâmple prea curând. Pentru că ar fi neadevărat şi m-aş sugestiona singură, în timp ce cheia e mereu la mine…. şi asta înseamnă acţiune pentru a realiza tot ce-mi doresc şi pot să obţin şi în paralel eliminarea din sistem a tot ce-mi doresc, dar nu pot avea. E atât de smplu  :) . Aşa că poate să plouă şi în săptămâna care începe mâine, că mie chiar nu-mi pasă – mie asta n-o să-mi strice feng-shui-ul, vorba cuiva din preajma mea care a studiat oarecum problema… japoneză.

Iar poza de mai jos arată un om detaşat de griji şi care a ajuns undeva unde îşi dorea, da ? Nicidecum nu e unul care vrea să se arunce de acolo, jur că eu nu îl percep aşa😆  …. mai ales că acolo unde e el nici macar nu plouă🙂 .

edge

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s