sfârșit de iarnă


Așa, am revenit. Mi-am luat o pauză pentru că am avut de rezolvat diverse, care m-au solicitat mai mult decât aș fi vrut. Mai exact, mi-am îndeplinit rolul de fiică posesoare de conștiință și de un serios simț al datoriei… că dacă nu eu, atunci cine ? Bine, în mod normal ar fi trebuit sa vină niște inițiative de implicare și din alte direcții dar, după cum mă așteptam, de acolo n-am primit nici măcar întrebări dacă mă descurc sau dacă am nevoie de ceva… așa că mi-am dus la capăt misiunea by myself, cu toate eforturile aferente. Fără să-mi facă mare plăcere, dar nefiind nici chiar o cruce de dus, până la urmă mi-a ieșit și rolul de îngrijitor de bătrân la domiciliu; îl mai încercasem cândva, demult, cu altcineva, însă de data asta n-am mai beneficiat de niciun ajutor și în plus am avut inclusiv atribuții de infirmieră/asistentă medicală. Cam o luna a durat toata distracția, și acum pot sa afirm că totul e bine când se termină cu bine, vorba englezului. Iar la final o să spun și eu că poate nimic din ce ni se întâmplă nu e lipsit de rost – pentru că acum stiu să utilizez niște dispozitive medicale uzuale, ceea ce îmi va mai folosi poate, cândva…. cine știe ? Si un alt câstig, mare, e cel că am fost prinsă în corzi și forțată cumva să stau în bucătărie mult mai mult decât de obicei, specializându-mă inclusiv în mâncăruri cu nume cu rezonanță turcească : ciulama, sarma, musaca 🙂 … iar de aceste noi abilităti chiar mă bucur, trebuia să vină odată și odată vremea să tai cordonul ombilical și să-mi asum în totalitate rezultatele acțiunilor mele culinare. Care au fost excelente, probabil legate mult de norocul începătorului 😀

In rest, ce s-a mai întâmplat în intervalul de timp în care nu m-am mai exprimat pe calea blogului ? Păi, multe… pe diverse planuri.

Personal, am luat act de unele laude adresate mie, în paralel cu niște critici aspre, venite din altă direcție. Laudele nu mă prea interesează, ele n-au darul să te ajute, ci de obicei mai rău te fac să te lași pe tânjeală… sau să ți-o iei în cap. Criticile însă încerc să mi le însușesc, pentru că mi se par un bun imbold spre analiză, schimbare, îndreptare și evoluție. Așa că le-am notat, am aprobat ce era întemeiat și m-am supărat pentru ce mi s-a părut a fi nedreptate. Dar oricum, le-am asimilat pe toate și chiar dacă nu-mi mai pot etala lecțiile învățate celui care m-a criticat, măcar o să știu altă dată ce să evit – adică a fost tot o întâmplare din care am învățat ceva nou, cum îmi place mie de la un timp.

Apoi, fără vina mea de data asta 🙂 a fost un episod musai de amintit… Chiar dacă le adaug aici mai tarziu, simt nevoia să le menționez pentru a le revedea cândva în viitor, dar și pentru ca nu cumva să uit și să iert… că deși de cele mai multe ori uit și iert (sau nu uit dar tot iert 🙂  ) , de data asta aș vrea să fiu mai precaută. Mă refer, desigur, la frustrantele evenimente din politica locală. Si tot ce pot să spun e că, deși n-am fost niciodată liberală în opțiune (ci mai degrabă de stânga, social-democrată convinsă), acum mi-am pierdut și bruma de încredere în formațiunea recent auto-debarcată de la guvernare. Cum să mai fiu altfel, din moment ce eu trăiesc ani la rand asuprită, abuzată, furată si prostită pe față de portocaliul basist profund incompetent și obraznic; apoi mă bucur de schimbare, mă minunez de o majoritate cum nu a mai văzut țara asta până acum, pentru ca după un an liberalii să se supere (sau să simuleze supărarea) și, după calcule diverse, să-și ia tălpășița ? Adică de ce as mai vota eu niște oameni pe care i-am ajutat să capete puterea, ca sa facă lucruri utile, iar ei se intorc în opozitie ?! Urmând ca de acolo să lupte iar pentru câștigarea puterii, pe care tocmai au refuzat-o ?! Si daca iar o vor refuza, după ce îi mai pun eu în funcții, cu votul meu ? Unde în lumea normală la cap și democrată s-a mai pomenit o asemnea tâmpenie ? Nu mai spun de încurcăturile imense și grave lăsate în urmă, adică ocazionate si favorizate de plecare, întru bucuria chiriașului de la Cotroceni. De fiecare dată când cred ca le-am vazut pe toate și nimic nu mă mai poate surprinde, iată că apare o variantă de lucru neașteptată…. și neplăcută. Si mai ales generatoare de neîncredere pe termen lung. Iar unde încredere nu e, cam greu să mai acționezi în vreun fel.

Dar, peste toată hărmălaia, marele câștig e că între timp a venit și primăvara, calendaristic cel puțin. Că daca stau să mă uit pe geam acum, mă apucă jalea. Totuși, faptul că am zambile și frezii pe langă mine îmi garantează că, deși cerul e încă gri și plouă mărunt la ora asta, totuși dupa Babele care se perindă pe la noi zilele astea, avem șanse mari-mari să vedem soarele și firul ierbii. Apropo, Baba mea va fi pe 8, ca de obicei; și apoi va mai fi încă o dată pe stil vechi… și toate astea se sfârșesc fix la echinoctiu, după care oficial ne eliberăm de cojoace. Mai e doar la un colț distanță 😉 .

La final pun un clip al unui hit care îmi place mult și pe care îl aud peste tot. O fi de bine ? Cred că da 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre “sfârșit de iarnă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s