povestire de noapte si zi


Azi-noapte pe la ora 2.20 m-am decis sa ies din casa si sa caut o farmacie cu program non-stop, cu scopul de a cumpara niste pastile bronho-dilatatoare pentru cineva din preajma mea care avea urgent nevoie. Puteam sa astept pana dimineata, dar daca tot citisem pana la ora aia (dupa ce bausem cafea seara tarziu) si gandindu-ma ca mai tarziu, la ivirea zorilor, urma sa ma grabesc spre munca, am zis sa ies la ora aia un pic nefireasca si sa scap de o grija. Ok, am iesit din bloc si afara mi s-a parut minunat : lumina galben-portocalie a multelor felinare se reflecta in albul delusoarele de zapada de pe strada si le facea sa para mai exotice decat in timpul zilei, temperatura era peste 0 grade, asta judecand dupa stresinile care picurau pe ici pe colo, iar linistea stapanea peste tot. Niciun catel comunitar, niciun om, in primii 200 de metri parcursi. La intersectia cu bulevardul atmosfera s-a animat brusc, datorita basculantelor in care niste buldozere cu cupa cea mai mare posibil incarcau de zor zapada stransa gramada in timpul zilei. Si erau destule, vreo trei (perechi de utilaje) in cate un colt al marii intersectii si inca vreo doua pe care le-am vazut in departare, catre Piata 1 Mai. Am traversat lejer strada, nici urma de vreo masina mare sau mica, cu exceptia lucratoarelor de care am spus. Ajung unde imi propusesem si constat ca farmacia S nu mai are program de noapte, cum stiam….. ok, mai merg in continuare o bucata de drum, ca daca tot iesisem parca era pacat sa-mi aglomerez programul de dimineata cu o misiune care totusi era bine sa fie indeplinita acum. Alte trei farmacii aproape lipite una de alta si din nou insucces, toate avand luminile stinse si usile incuiate. Renunt, traversez pe celalalt trotuar de vis-a-vis, cu gand sa ma intorc acasa. In fata unui casino cu „pacanele” (ca asta cred ca au in interior) un body-guard fuma si se uita mirat la individa care se apropia si care nu se asorta cu ora si peisajul locului ; adica de mine e vorba🙂 . Profit ca e acolo, ma duc si-i spun buna dimineata si il rog sa-mi recomande o farmacie bla-bla, daca stie vreuna. Sigur ca da, e una acolo, zice el aratandu-mi pe un stalp o cruce verde luminoasa ; ba nu e, zic eu, ca de acolo vin. Ba este, dar nu prima ci a doua cruce luminoasa, cea care palpaie cu mai multe culori, vis-a-vis de cimitirul evreiesc. Multumesc, fac stanga imprejur, traversez inapoi de unde venisem si ma duc inca 100 metri peste distanta de la care ma intorsesem putin mai devreme. Si da, era deschisa, farmacista imi da ce-i cer, imi recomanda ceva in plus asociat si ascultand descrierea simptomelor facuta de mine ma indeamna sa intreb totusi si un medic. Plec, ajung din nou in intersectia din vecinatatea casei, utilajele erau tot acolo, incarcand de zor muntii de zapada.

De dimineata, inainte sa plec la munca, nu-mi place  ce vad si ce aud la „pacienta” ; asa ca ma invoiesc o ora, sun la salvarea particulara (ca ma grabesc, cea de stat e precis aglomerata in perioada asta iar cea sunata de mine e de fapt vecina mea, in blocul imediat langa). In vreo 10 minute vine doctorita, tinara si draguta, glumeata si zambitoare. consulta, intreaba, da sfaturi si scrie o reteta in care erau incluse si cele deja cumparate azi-noapte. Multumim, platim, ne despartim. Ies iar la farmacie, sa las in urma schema si instructiunile clare de urmat.

Afara, greu de mers si pe trotuar, si pe strada ; daca n-as fi vazut munca din timpul noptii pentru descongestionarea de zapada as fi zis ca nimeni nu face nimic si saream cu gura, sa critic, romaneste. In realitate ceva se vedea schimbat in bine, dar pesemne e nevoie de cateva nopti la rand ca sa fie totul cum trebuie si circulatia fluenta cat de cat. Iar in lumina diminetii traficul aglomerat nu permite nimic…. si orasul nu mai e atat de frumos ca la lumina artificiala a felinarelor. Parca visasem.

Seara, plecand de la munca primesc un telefon de la policlinica P, cea care imi trimisese medicul de dimineata. Cineva ma intreaba cum se mai simte pacianta A, e totul ok ? Da, multumesc si ma bucur in sinea mea ca oamenilor le pasa, si ma mir de noua politica a firmei, care iata, cere feed-back si vrea sa se asigure ca suntem bine. Cand colo, urmatoarea intrebare e daca nu cumva avem nevoie sa facem niste injectii ? Nu, multumesc, am stabilit ca doar daca nu au efect pastilele apelam la seringi, branula, ser, etc…. dar abia e prima zi de pastile, sa avem rabdare zic. Bine, imi spune sa retin numarul de telefon si sa nu ezit sa-i anunt daca am nevoie de serviciile lor injectabile, ca sa zic asa… la revedere. Si uite asa mi-am amintit ca de fapt cand esti cat de putin prins la ananghie nu numai ca totul costa, ca altfel e cam greu sa ai parte de promptitudine si bunavointa ; dar in paralel deja dau tarcoale alti furnizori de sevicii conexe, amabili si saritori in interesul lor nedisimulat. E cam ca atunci cand te suna de la compania de telefonie mobila sa iti ofere ceva si la final te trezesti ca de fapt tu esti cel care da, din moment ce „cadoul” lor presupunea prelungirea contractului cu inca un an sau doi. Of… si eu inca mai am tendinta sa cred ca vorbele bune pot fi asa, pur si simplu spuse, fara interese ascunse. Nu exista, in lumea reala. Doar in filme si in povesti, uneori.

4 gânduri despre “povestire de noapte si zi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s