valuri…


Am asistat azi la o discutie scurta, dar expirata in continutul ei, pentru ca nu mi-a adus nimic nou in atentie… in schimb m-a enervat un pic, la moment. Apoi, mai tarziu, amintindu-mi, m-am enervat mai tare si mi-a parut rau ca n-am fost pe faza atunci cand trebuia, sa dau niste lamuriri (si niste replici) care s-ar fi cuvenit momentului. Si persoanei care, culmea, era in varsta si deci nepotrivita cu atitudinea respectiva.

De ceva timp, mult chiar, observ peste tot in societatea romaneasca (grav bolnava moraliceste vorbind, de altfel) o puternica „emulatie” in sensul contestarii a tot ceea ce tine de biserica, preotime, practici bisericesti si, fireste, cum altfel, a lui Dumnezeu insusi. Unde te intorci, unde te sucesti, dai de tot felul de „intelepti”, plini de ei si de emfaza, care sunt plini de patos si de energie in demersul lor de a lua in ras sau de a te convinge cat esti de prost, manipulat, dobitoc sau indoctrinat daca faci imprudenta sa-i spui ceva „pro” legat de biserica, una oarecare sau cea ortodoxa de pe plan local. Imediat sare in sus si se porneste sa turuie, desi nu e tocmai bine informat si nici prea dus la biserica, de fapt. Oricum, nu debiteaza decat eternele clisee si ineptii legate de obiceiuri, reguli sau ritualuri despre care nu stie decat ceea ce aude si vede la televiziunile stupide, la care se exprima tot felul de idioti luati de val (si avand pe hartiuta textul de spus, cam acelasi mereu). Asta le e singura sursa de informare, eventual completata de pretioase informatii gasite pe net sub diverse forme, adica mult prea palid si neconvingator pentru mine. Dar pentru el suficient, desigur.

Pe mine ma irita nespus genul asta de persoane si incerc sa le evit cat pot de mult. Nu de alta, dar au asa, un comportament plin de vehementa, s-ar zice ca tin mortis sa te scape pe tine, credinciosul si bisericosul, din cine stie ce dificultate sau eroare in care te afli, iar el fiind intr-o dimensiune paralela, in care domneste armonia si bunatatea absoluta. Adica din start e penibila toata situatia.

De obicei se foloseste rapid argumentul cu infamul percept „crede si nu cerceta”, pe care il face raspunzator de „spalarea pe creier” a tuturor crestinilor, fara sa stie insa ca in biserica moderna nu pretinde nimeni o asemenea atitudine de la tine, ca si crestin. Aia era o aberatie impusa de Inchizitie, in Evul Mediu, de care desteptul contemporan pretinde ca s-a desprins. Si ii acuza in schimb pe altii de inapoiere, cand de fapt exact el e cel blocat in ineptii, pentru ca nu se informeaza si se baga in controverse aiuritoare fara sa aiba minime argumente. Lansand in schimb lozinci necaracteristice situatiei.

Apoi se ajunge invariabil la popi si la cat sunt ei de mercantili (ca sa fiu eleganta), ca tin slujbe invechite si lalaite, ca se imbraca ciudat si ca toata institutia e complet depasita. Si, fireste, ca ar trebui daca nu desfiintata, atunci macar lasata sa se auti-finanteze, fiindu-i complet taiate subventiile de la stat.

Iar Dumnezeu, pentru unii nu exista deloc ( 100% convinsi fiind ), iar altii au, citez „Dumnezeul personal” , complet separat de biserica si de post, rugaciune, respectare de reguli si tot ce are legatura cu dogma crestina. Simplu, din ce inteleg eu de la ei, e un Dumnezeu extrem de tolerant (ceea ce si e de fapt) si care nu le cere lor nimic, niciun sacrificiu sau infranare, permitandu-le orice numai pentru ca asa vor ei si pantru ca in lumea asta fiecare face ce vrea. Fara sa existe insa consecinte apoi, ca asta ar insemna ca Dumnezeu e rau si razbunator… normal. Si nici nu are nevoie de biserica, de cladirea in sine adica, pentru ca „Dumnezeu nu e acolo” ci e peste tot si nu are nevoie de intermediari ca sa ajunga la om. Aha…

Daca insa pui mana si citesti niste carti incepi sa ai dubii ca le-ai sti tu pe toate. Iar daca te duci la biserica macar din an in Paste ai ocazia sa asculti predici (in special duminica) foarte interesante si adesea lamuritoare pe multe directii. Sau, daca eziti sa te afli printre oamenii atunci cand e biserica plina, te poti duce absolut oricand, in liniste, cauti un preot (recomandat sau ales de tine, dupa dorinta si intuitie) si stai de vorba cu el despre absolut orice tine de religie, biserica sau oricare alt aspect al vietii tale. Pentru ca un preot te asculta, GRATIS, si te indruma cum sa-ti gasesti linistea, atunci cand ai o problema sau alta. Asa fac ei si asta e adevarul, iar partea cu taxa e absolut optionala, si ca suma dar si ca intentie in sine. Adica poti sa-i dai sau sa nu-i dai bani, iar el te primeste si a doua oara, atunci cand e un preot inteligent si cu chemare, sau mai exact cu har. Trebuie doar sa intrebi si ti se va raspunde surprinzator de clar si inteligent, cu argumente si cu pilde. Ba chiar vei constata ca ai avut si tu partea ta de dumnezeire, de curand sau mai demult, infatisata in moduri pe care nu esti in stare sa le pricepi fara ajutor specializat, ca sa zic asa. Cum mai ziceam mai demult aici.

Si mai adaug ceva, ca sa irit definitiv spiritul oripilat al ateului care eventual va citi aici si se va scandaliza total : mie imi pare foarte bine ca se construieste Caterdala Mantuirii Neamului din Bucuresti . Consider ca e un lucru bun pentru simplul fapt ca orice lacas bisericesc, mic sau mare, e un loc eliberat de tensiuni, un loc unde oamenii intra potoliti si isi amintesc ce inseamna sa ai bun simt. Macar acolo. Nu mai spun ca, zic preotii, dupa slujbele de duminica, prin turlele bisericilor se coboara Duhul Sfant si aduce pace si sanatate celor aflati acolo, Adica, logic, cu cat mai multe (si mai mari) biserici , cu atat mai mult bine si liniste intre oameni. Asa cred eu si de aceea sustin proiectul asta. E bine ? Pentru mine da, este… Stiu, costa o gramada de bani, cu care, chipurile, „s-ar fi construit scoli si spitale”, zice propaganda de serviciu … nu zau ? Pai de 24 de ani incoace mai degraba scoli si spitale s-au tot desfiintat in tara asta, din lipsa de elevi sau din dorinta de a „reforma” sistemul sanitar. Vai de capul nostru. Adica sunt deja scoli si spitale nefolosite peste tot, iar in Bucuresti nu se duce tocmai lipsa de aceste doua institutii. In plus, mare parte din banii pentru Catedrala au fost obtinuti prin donatii, asa incat nu vad niciun impediment in proiectul asta si abia astept s-o vad ridicata. Va fi nu doar utila, spiritual si social, dar va reprezenta si un obiectiv turistic nou si atragator, in orasul asta in care strainii se plang ca nu prea au ce vedea si in cel mult o zi bifeaza tot ce e de vizitat, dupa care se plictisesc. Sau se duc sa petreaca in Centrul Vechi, daca isi permit financiar. Daca nu, nu.

Sigur ca nu e niciodata totul roz si inclusiv in zona bisericii poti sa constati abuzuri, derapaje, exagerari si abateri de la scopul pentru care ea exista, ca institutie. Eu personal nu ma duc nicodata sa pup moaste la inghesuiala, pentru simplul fapt ca ele, moastele, sunt la locul lor tot timpul anului si nu vad ce sens ar avea sa ma duc numai intr-o anumita zi, musai cu invalmaseala. Ar fi ca si cum as crede ca ele au puteri binefacatoare numai in acea zi si atat, ceea ce nu cred (adica daca esti echilibrat si un pic atent, poti sa faci diferenta intre credinta si prostie, sau intre credinta si exaltare);  si nici nu ma duc la biserica prea des, ca nu vreau sa fie nimic fortat – dar atunci cand simt nevoia, stiu drumul pana acolo si stiu si starea de bine pe care o am la plecare. Care nu, nu e autosugestie, ci e ceva mai mult, ceva ce stiu cei care au cat de cat deschidere. Si care poate ca au avut revelatii care nu pot fi explicate ateului convins, adept al materialismului-stiintific bolsevic si daunator sufletului.

In rest ma feresc de exagereri, oricum ar fi ele, si cred ca am invatat sa extrag ce e bun din latura asta a vietii – insa am si vrut asta, am avut respect pentru spiritualitate, asa cum o vad eu, si am gasit caile de urmat, ca si pe cele de neurmat. Ca sunt, cum am mai spus, si abateri de la dogma, inclusiv din partea unor preoti.

Dar nu asta e caracteristica lor, in ansamblu. Ci blandetea, rabdarea, dorinta de a te lamuri sau ajuta atunci cand ceri asta, ca om care frecventeaza biserica si atunci cand ii e bine, nu numai cand da de greu. Ca la greu, brusc, toti il invoca pe Dumnezeu si se inmoaie precum untul la soare. Cam ipocrit, omul in ansamblul sau. Si nerecunoscator, si atoatestiutor, crede el . Ca trebuie sa creada in ceva, nu ? In el si in Big Bang… sigur ca da . Adica nu ma inchin la icoane, ci la o teorie care mie nu-mi explica mai nimic… si care-i diferenta ?

Oricum, eu nu vad niciodata niciun crestin real care sa se agite sa convinga pe cineva de ceva cu de-a sila, ei stau in banca lor si vorbesc cu glas scazut numai cui vrea sa-i asculte. Mai sunt fariseii, multi, care zic sus si tare cat sunt ei de buni si credinciosi, din vorbe. Ca daca ii cauti la fapte e posibil sa te inspaimanti. Si exista desigur si necredinciosii, iar acestia sunt disperati, fac spume uneori, se agita si tin mortis sa te abata de la calea „rea”, „naiva”, pe care ai apucat-o , sunt vehementi si adesea ciudat de incruntati, de parca ar avea ei personal ceva de pierdut daca exista crestinism pe lume. De ce oare ? … 😦

Asadar, exista un loc sub soare pentru noi toti si de asemenea o zi a judecatii, poate. Sau poate nu, asta o s-o constatam cu totii candva. Pana atunci putem insa sa ne toleram, fiecare cu credintele, intamplarile, trairile si miracolele personale. Si sa nu mai avem impresia ca unii dintre noi detinem adevarul absolut, ca nu-s suficiente argumente pestru asta, niciodata.

dscn3259

Anunțuri

5 gânduri despre “valuri…

  1. Frumooos scris! 🙂 Fiecare doarme cum își așterne, Mirela. Tensiunea, fronda în orice situație, critica, etichetele pe care mintea s-a tot obișnuit să le pună nu pot crea o stare de bine pentru cel ce le trăiește.
    Ar fi ok să-i contrazicem pe cei de care povestești mai sus? Nu, pentru că devenim asemenea lor, facem fix ceea ce nu vrem ca ei să facă. Puterea exemplului personal e mult mai mare decât puterea lui „fă așa, că așa e bine!”. Iar Dumnezeu e peste tot, e parte a fizicii cuantice; legile universale funcționează indiferent că oamenii cred sau nu în ele.

    • Eu nu mai vreau sa dau nimanui niciun exemplu si nici sa incerc sa conving pe cineva de ceva. Imi e de ajuns ce stiu eu, ce am aflat / trait/ simtit in diverse ocazii, si cam atat. Pana la urma poate ca unele lucruri nu se dezvaluie decat cui isi doreste asta, deci e pe principiul „cere si ti se va da”. Poate ca si la asta se refera zicala, nu numai la chestii materiale, la care omul se duce repede cu gandul… doar ca eu vreau sa-i combat sau sa-i domolesc in patima lor ciudata, atunci cand o sa ma mai intersectez cu ei.
      Tu insa, pozitiv cum esti, poti sa mai incerci sa lupti cu morile, eu iti sunt alaturi daca si cum pot. Multumesc de vizita pe aici si stai pe aproape. Si eu pe la tine, cand am timp 🙂

      • S-ar putea spune că lupt cu morile de vânt atâta vreme cât aș fi un nefericit, un neînțeles, un nebăgat în seamă de nimeni. 🙂 Dar nu e cazul; doar constat în fiecare zi că a fi pozitiv aduce o mult mai constantă stare de bine decât altfel. Aduce și împliniri personale, și satisfacție materială, și reușite profesionale… 🙂 Aflu de conflicte, de supărările oamenilor și… zâmbesc. Nu indiferent, ci învățând din ele, încercând să-i ajut atunci când pot. Dacă dăm crezare scripturilor, e mult mai ok să-l ajutăm pe-ăla care ne inspiră groază, teamă, lehamite… fiindcă ăla e fiul risipitor, nu? 🙂
        Mulțumesc de găzduire. Mai trec, mai treci, mai trecem. 😀

  2. Orice discutie pe tema propusa poate deveni interminabila. De mii de ani religia si religiosii au incercat sa isi impuna dominatia asupra celor care simteau altfel. Armele si focul au desavarsit intentia initiala.

    • Ei, hai ca armele si focul din secolul XX n-au avut nimic de-a face cu asta. Si oricum eu am spus ca trebuie cautata calea de mijloc in toate, atata timp cat nu suntem siguri de nimic. De exemplu mie teoriile legate de Big Bang nu-mi explica multe lucruri, oricat ar folosi oamenii aceia termeni aiuritori pe care sa nu-i inteleaga prea multi – adica e cam aceeasi manipulare.
      Pe de alta parte, e evident ca speciile au evoluat in timp si ca fiiintele n-au venit toate aici intr-o singura zi. Mai degraba accept ideea ca toate s-au dezvoltat, in milenii, dupa reguli ale naturii si adaptandu-se treptat la mediu, dar totusi, prima particula din care se trag toate nu are cum sa nu fie de origine divina. Si desigur, apoi toate au urmat sau nu o schema de dezvoltare in care a mai intervenit sau nu „Cineva”.
      Pana cand se vor descoperi alte forme de viata in alte galaxii, nu pot sa ascult teorii cum ca suntem banali in Univers si ca nu avem nimic „sfant”, ca sa zic asa.
      Dar asa este, putem vorbi pe tema asta foarte mult timp si tot fara sa gasim raspuns la toate.
      Dar ce ma irita pe mine e manifestarea agresiva fara baza, constat ca dupa 24 de ani romanii se intorc la trecut fara sa le mai fie impus : cauta sa manance soia care cica e sanatoasa, apreciaza nautul in loc de cafea, desi pe vremuri il urau si, mai nou, unii ar vrea sa darame biserici, la fel cum gandea si Ceausescu. Nu-i asa ca istoria e mai mult decat incerta, cand vezi cat de repede se schimba mentalitatile ? si in cat de scurt timp se trece da la lauda la hulire, fara multa gandire ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s