rehab(ilitation)


Nu trebuie sa fie un drog aflat pe lista substantelor interzise prin lege ; poate fi orice, placut, care da dependenta. Chiar si o simpla legatura virtuala, sa zicem. La inceput iei o doza mica, de curiozitate sau pentru ca asa fac si altii. Nici nu-ti dai seama de fapt, in vartejul vorbelor. Apoi, din ce in ce mai des, chiar zilnic, iti iei portia de mica fericire, nevinovata. Timpul trece, doza se mareste treptat, ba chiar poti ajunge la un moment dat la o crestere nu doar a cantitatii, ci si a concentratiei – de exemplu atunci cand din virtual te muti in real…. putin, foarte putin. Dar odata ajuns aici deja esti pierdut – ai gustat din fructul oprit si acum platesti. Oficial nu ti se interzice nimic de fapt, practic insa trebuie sa gasaesti calea spre „drog” intr-un hatis de indicii care adesea se bat cap in cap. Si nu e deloc funny, e o amagire, e un joc la care unii au antrenament, tu nu. Si atunci decizi, cu vitejie, sa parcurgi drumul inapoi, spre „dezintoxicare”, in caz contrar ajungand sa-ti fie serios perturbat echilibrul, fizic si mental. Asa ca incepi, usor, sa te distantezi. La inceput e greu, te zbati, chinul e mare cu atat mai mult cu cat nu intelegi de ce asa si nu altfel. Adica de ce sa fie rau, cand ar fi putut sa fie bine ?  Intri in sevraj, ca un drogat adevarat, plangi si te zvarcolesti… Te mai intorci la furnizor din timp in timp, el continua sa-ti zambeasca si sa-ti ofere fericire, doar ca doza e din ce in ce mai mica si nu-ti mai ajunge, odata ce ti-a aratat ca poate mai mult, si te-ai obisnuit cu asta… Si el inca vrea sa ofere, dar trebuie sa ghicesti tu conditiile, care par a fi secrete. Sau poate ca nu mai vrea, are si el resurse limitate si doar te amageste, jucaus …. cine mai stie ? Oricum, se pare ca n-o sa afli niciodata de ce, ai obosit si nu-ti mai doresti decat liniste, si minte clara. Mai ales ca stii ca ai mai trecut candva prin asta, a fost la fel de greu si de neinteles, dar ai reusit. Timpul se scurge greoi, lunile par ani, eliminarea substantei din sange se face lent… dar esti pe drumul cel bun. Si fiecare zi care trece te indeparteaza de sursa ta de dulce-amar, cu conditia sa strangi din dinti si sa nu mai privesti in urma. Doar in fata, cu ochelari de cal si avand in minte scopul de atins. Atat, restul e tacere, la propriu si la figurat.

Asta era vestea proasta.

Vestea buna e ca vindecarea vine, greu si trist, iar odata cu ea apare si imunitatea la respectivul halucinogen. Sa devii imun nu e deloc un lucru bun, risti ca alta data sa nu mai recunosti o oferta reala si sanatoasa – dar e totusi mai putin rau decat o dependenta de iluzii pe care le-ai interpretat gresit ca fiind realitate. Si cand aproape de vindecarea completa ti se ofera sansa sa schimbi radical mediul, atunci chiar e perfect. O sa pleci undeva, departe de tot si toate, suficient timp cat sa revii „curatat” complet si cu optica schimbata. La final ramane doar o cicatrice, ca e si asta unul din modurile in care substantele astea parsive te afecteaza: provoaca mici rani in suflet, soldate la final cu cicatrici mici, adaugate altora. Dar macar sa fie asta singurul semn cu care ramai – ca unii nu reusesc rehab-ul si isi duc asa, boala-dependentza pe picioare, ani la rand. Spre folosul si castigul furnizorului, desi fericirea lui nu e prea clar lamurita. Cine mai stie ? …

Image

Anunțuri

4 gânduri despre “rehab(ilitation)

    • Pe mine ma „infieram”, desigur, dar toate dependentele se trateaza la fel si-s la fel de greu de indepartat. Trebuie vointa, nu gluma. Dar de fapt nu e musai sa scapi de ele, eu ma refer doar la cele daunatoare, cand ti se taie, sau cel putin ti se ingreuneaza accesul la „doza”. si cand cineva care te observa si caruia ii pasa vine si te zgaltaie: „Bai, ce dracu’ ai de la un timp ? Tu nu esti asa, nu-mi place cum te vad, iesi din lumea aia si revino-ti. ” Atunci spui frumos stop joc si nici macar nu mai incerci sa intelegi, ce-a fost asta de fapt ?

      La mine „recaderea” era uneori simplul gest de a deschide computerul si a citi ce nu trebuia, iti dai seama ce expusa am fost ? 😀

      Altfel, lasa dependentele la locul lor, nu e rau ca ele sa existe atunci cand sunt constructive si te fac fericit. Sunt chair binevenite, asa cred.

    • Experienta mea nu e de natura sa ucida, in schimb nici nu ajuta. Daca e valabila vorba aia „toate se intampla cu un rost”, in cazul asta eu chiar nu vad noima, ca nimeni nu invata nimic nou. Toate-s vechi si triste toate. Poate doar am mai omorat timpul, asta ar fi o explicatie, macar de-o parte a baricadei. Dar nu de partea mea a baricadei. Imi pare rau daca vorbesc prea cifrat, asa am acum starea. Sanatosi sa fim, toate trec….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s