nostalgii


Cine cauta, gaseste…. m-au lovit niste amintiri de demult si, de la una la alta, am ajuns sa ma focusez si pe cele de mai jos. Fac precizarea ca apartin, toate, anilor ’70 si le-am postat aici in ordinea cronologica, adica asa cum le-a memorat mintea mea de copil care eram atunci. Atat imaginile, dar mai ales coloana lor sonora,  imi sunt extrem de familiare si acum. Mai intai erau serialele tv de duminica dimineata, apoi am inceput sa retin si ce urmareau cei din casa sambata seara… parca acum o mie de ani, desi nu e chiar asa. 🙂 . Sper sa va placa, celor care va amintiti de vremurile alea, iar pentru cei care nu se nascusera inca, sa fie un fapt divers placut. Mai fac precizarea ca televiziunea transmitea  exclusiv alb-negru, iar ecranele televizoarelor nu depaseau 50 cm in diagonala. Dar nu conta, deloc. Lumea era un pic mai fericita, mai simpla si linistita. Si se bucura de viata altfel decat acum.

Asadar: „Daktari” era duminica dimineata, la emisiunea TVR pentru copii ; se intampla cu mult inainte sa invat sa citesc (cred ca prin 1973- 74), dar imi explicau cei din jur si urmaream si eu actiunea, suficient cat sa devin o mare iubitoare de animale inca din frageda pruncie. Si de atunci asa am ramas 🙂 .

Inainte de Telejurnal (jurnalul de stiri de seara) ne uitam, cred ca 20 de minute daca nu ma insel (de la 7.10 la 7.30 seara ) la 1001 de seri si Mihaela.… asta fiind o amintire dintre cele mai dragi. Din fericire exista pe Youtube destule filmulete, pentru posteritate 🙂 .

Aschiuta era o marioneta care facea „echipa” cu Daniela. „Din 1961, aproape seara de seara, dupa telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumatate de ora, excelente emisiuni pentru copii al caror protagonist era Aschiuta, un Pinocchio local, manuit de un papusar excelent (Iustin Grad n,r.). Realizatoarea emisiunii, Daniela Anencov, devenise extrem de populara, la paritate cu Cleo Stiber, crainica frumoasa, cultivata si poliglota a Televiziunii…” 

Atat la sectiunea pentru copii.

Duminica la pranz ne distram cu Samanta, cu Darrin, Endora si mai tarziu Tabatha, mostenitoarea calitatilor mamei ei. Un episod este aici, pe langa multe altele, din fericire, pe Youtube.  Si tot duminica, dar mai spre amiaza, urmaream Linia maritima Onedin si mai tarziu Poldark…. excelente seriale produse de BBC,

Serialele de sambata seara, toate americane si asteptate cu mare nerabdare, erau, aproximativ in ordinea in care au rulat: Mannix, Un serif la New York si Kojak.  Toate politiste, cu actiune alerta si aduse la noi destul de curand dupa aparitia lor in SUA. Asta in anii 70, cum spuneam. Apoi a inceput sa se strice atmosfera si din anii ’80 imi amintesc de Bulevardul Paulista (1984), pentru care nu gasesc urme pe net. Oricum, actiunea prezenta societatea capitalista putreda (cum altfel) si imi aduc vag aminte de el, desi eram deja mai mare si ar fi trebuit sa retin mai multe detalii…. dar pesemne ca nu mi-a placut. Si tot din categoria politicii de „prelucrare a maselor” face parte si Radacini , interesant in felul lui – numai ca a cazut ca nuca in perete, undeva prin 1981, cand Dallas-ul a incetat sa mai fie difuzat dupa prima serie. Asa ca, asteptand Dallas seria 2 si primind Radacini in loc, nu prea a picat bine publicului, fireste.  Deja incepea marea bataie de joc, fara ca noi sa stim ce ne astepta…. mai bine. Ma refer la anii 80 cu toate interdictiile, umilintele, lipsurile, demolarile, nenorocirile extreme care i-au caracterizat. Stiu ca romanii uita repede… de-aia am subliniat finalul. Si ca sa inchei tot cu ceva frumos, pun un cantec, de top din punctul meu de vedere, cu un personaj care nu-mi spunea nimic pe vremuri, dar care azi mi se pare de exceptie… pentu ca asa si e 😉

4 gânduri despre “nostalgii

  1. Când e vorba de nostalgii, la vârsta noastră suntem foarte afectați. Bineînțeles că-mi amintesc și eu de acele seriale și cât mă zbăteam să le pot urmări. O zi bună!

  2. Ce bine ca eu locuiesc aproape de granita cu Ungaria si aveam marele noroc sa prindem posturi TV de „dincolo”. Poate de aia nu tin minte decat Mihaela si Telejurnalul, ca in rest doar posturile de la unguri mergeau la TV, iar parintii mei se mirau tare cum ei isi parodiau presedintele si pe alti politicieni.

    • Hm, te credeam mai aproape, geografic vorbind.. Oricum, esti mai mică decât mine, sigur nu ai prins chestii de care abia imi amintesc eu, ca prin ceață. Posturi tv prindeam și noi de la bulgari, mare lucru la vremea aia, că și ei erau mai liberi, măcar la filme și muzică. La noi devenise teroare rău de tot ! Aici am rememorat filme/ emisiuni de foarte demult, din vremuri încă normale, gasite întâi prin ”fișierele” memoriei mele și apoi, minune, și pe Youtube. 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s