reverie


Am si eu un dor si-un of, mi-as dori sa fac o mini-excursie undeva pe malul lacului Snagov, la fostul Complex Pacea – ca acum nu stiu daca se mai cheama asa.  Am cautat pe net informatii si teoretic el mai exista, numai ca din pozele postate acolo eu nu inteleg nimic… adica nu mai seamana cu ce stiam eu. De fapt mi-a spus o prietena s-o las balta, ca s-a schimbat mult geografia in zona si mai bine sa  raman pe retina cu ceea ce stiam eu din vremuri de demult, ca sa nu fiu dezamagita.

Pe un forum isi dadeau unii cu parerea ca ar putea fi in Izvorani, Ciolpani, Ciofliceni, sigur nu in Tancabesti sau Ghermanesti, astea fiind pe malul celalalt.  Cred ca e in partea dinspre satul Ciolpani, oricum toate numele astea de localitati imi suna foarte cunoscut. Intreaga mea copilarie, adica din vara lui 1971 (cand aveam 1,5 ani) si pana in 1990, n-a existat an in care sa nu petrec acolo mare parte din vacanta. Nu numai la Pacea, ci si pe malul cu Snagov Sat, la complexul Muntenia sau la Vila 23. Apoi au intervenit schimbari, accesul acolo a fost restrictionat…. nu e amuzant ? Adica pe vremea comunismului putea sa mearga la plaja orice muritor care poseda o Dacie cu care sa se deplaseze, apoi, in democratie, s-au „retrocedat” vilele cu pricina unor institutii care au pus gard si au incuiat portile. Ma rog, asa o fi fost corect… dar tare mi-as dori sa mai ajung sa vad unele din ele, fie si de la distanta daca altfel nu e voie.

Am incercat intr-o zi sa caut cu Google Earth locatia, mi-am gasit un reper de la care am pornit pe firul apei (adica pe luciul de lac🙂 ) si am ajuns aproximativ in apropierea locului unde ar fi trebuit sa se vada cladirea mare, alba, iar pe mal pontonul, fara trambulina, ca stiu ca ea nu mai exista demult. Si nimic…. e doar foarte multa vegetatie, sub care nu stiu ce se ascunde : vechea tabara sau cu totul altceva, modificat radical ?

Si pentru ca tot vorbeam zilele astea de batrani si de utilitatea lor in vietile noastre, m-am gandit cu obida ca tare bine ar fi fost sa-l am acum pe tata cu mine, sa-l intreb diverse legat de dilema mea snagoveana🙂 si el sa-mi raspunda clar si la obiect, cum ii era firea. Dar nu-l mai am, si nici altcineva nu ma poate lamuri, asa ca o sa pun diverse taguri la postarea asta, doar-doar ajunge pe aici cineva care stie despre ce spun si imi poate da un fir.

Mai pun si cateva poze, care color, care alb-negru, dintr-o alta viata parca… asa am uneori senzatia, ca fiecare capitol/ deceniu din viata mea a fost complet diferit de cele trecute. Fiecare cu plusurile si minusurile sale, cu exceptia copilariei, care a avut numai avantaje.

DSCN3827

mama cu mine de mana si fratii mei, bronzati cu totii

DSCN3829

intr-o barca pe care ne-o dadea nea Oancea de la debarcader, un om painea lui Dumnezeu

DSCN3833

exista undeva acolo si o livada imensa, iar eu eram o mare mancatoare de fructe : prune, mere, pere, piersici. Tin minte ca era foarte liniste, aerul curat si mirosea a fructe coapte tot timpul. Si erau si multi fluturi, inclusiv din cei mici si albastri si mai ales codita-randunicii, care mi se parea urias atunci.

DSCN3835

vedere dinspre lac a complexului Pacea, cum era el la inceputul anilor `70.

DSCN3837

din nou ma vitaminizam… seara, dupa cina.

DSCN3838

in lipsa servetelului sau a batistei era buna si rochita😀

DSCN3839

o salupa de care nu-mi amintesc decat vag, scrie pe ea „Canotaj” ceea ce ma duce cu gandul la lotul de sportivi care erau in cantonament acolo toata vara. Cu Ivan Patzaichin in frunte, pe care il stiau oamenii si care era acelasi om decent, muncitor si cu maxim bun simt care e si astazi.

Mai era o salupa numita „Carabusul”, de culoare verde pal si cu care nu gasesc poze… cu ea ne plimba Gica, matrozul🙂

DSCN3840

tata cu mine in brate, prin aceeasi livada care pentru mine a fost asemanatoare celei din „La Medeleni”, de care aflam mai tarziu, cand am inceput sa citesc.

DSCN3841

fratii mei cei draguti si extrem de tineri… atunci :)…

DSCN3842

… si din nou ei, pescari amatori, activitate la care se pricepeau binisor si de care isi amintesc si acum, cu un nod in gat

DSCN3843

cu colacul din poza nu ma jucam doar pe mal, ci inotam fara frica inca de atunci ; mi-au placut apa si balaceala, dar am si avut cu cine, ce-i drept. Mai tarziu, fara colac, supravegheata da fratii mei sau de una singura… prin bazine. Cand intram in lac, cu sau fara colac, mi se parea ca am cucerit Everestul.

DSCN3844

la furat de fructe direct de la sursa, calcand uneori pe albine… cred ca in copilarie am fost intepata in maini sau picioare de cel putin 10 ori… fara soc anafilactic, din fericire.🙂

Cam asta e locul pe care il caut si poate ca intr-un final mai ajung acolo, macar o data. Si daca in loc de ce imi amintesc o sa gasesc demolari si defrisari, atunci va fi numai vina mea ca am rascolit trecutul, in loc sa-l las in colb de … fotografii. Dar sper sa nu fie asa. Iar la final pun si un filmulet, facut de altii… si bine au facut🙂.

29 de gânduri despre “reverie

  1. Pingback: destinatie de week-end, eventual | prin preajma

    • Nu neaparat dezamagire, dar te simti un pic in plus si depasit…. si ti se face dor si ti-e un pic groaza ca niciodata nu va mai fi cum stiai. Noroc cu pozele, atatea cate sunt din vremurile alea. Si tocmai de-aia trebuie acum imortalizate toate locurile, persoanele si momentele, ca schimbarea e continua. Si aparatele foto accesibile si performante🙂 .

  2. Frumoase amintiri🙂 Eu, din nefericire, desi sunt mai tanara (mult mult mai tanara chiar) nu prea am poze din copilarie.Nu am poze nici de cand eram foarte mica (cu exceptia celor de la botez), doar una de la 2 ani care s-a pierdut si una de la 4 ani, care sta la bunica mea pe noptiera.In rest…cam pauza.De pe la 12-13 ani am inceput sa mai „apar” si eu sporadic in poze pe la diferite ocazii.Acum, datorita profesiei mele (ca s-o numesc asa), am mereu un aparat de fotografiat la mine si bineinteles ca imortalizez toate evenimentele importante.

    • Bine faci ca imortalizezi. Oricum azi poti face poze mult mai usor, cu tot felul de dispozitive care n-au legatura cu aparatul foto, asa ca e alta situatie. N-am nici eu poze din copilarie atat de multe cat as fi vrut, de exemplu n-am cu Pegas-ul meu pe care l-am iubit si care mi-a fost …. vehicul de agrement mult timp. Si multe altele imi lipsesc, dar „pe vremuri” nu se poza lumea ca acum, cu atata pasiune si lejeritate, atunci numai la ocazii mai speciale se gandeau 🙂 .
      Pe de alta parte, tu tanara generatie fiind, poate ar trebui sa te reorientezi spre alte zari si orizonturi – asta nu are legatura cu postarea, dar asa imi place mie sa indemn oamenii tineri, care mai au o sansa de evadare de aici😀 . Adica sa nu excluzi macar ideea, asta zic.

      • Da…partea „tragica” este ca eu nu apar aproape niciodata in poze.Eu stau in spatele aparatului.Faptul ca in prezent sunt atatea gadget-uri care fac poze poate fi atat un avantaj cat si un dezavantaj.Avantajul este ca poti „colectiona” amintiri cu mult mai multa usurinta, iar dezavantajul (din punctul meu de vedere) este ca toti in ziua de azi sunt „fotografi”, ceea ce imi da batai de cap.Toata lumea stie sa faca poze, dar nu si fotografii.M-am gandit sa „zbor” spre alte zari, de fapt ma gandesc chiar des.Dar probabil ca astept momentul potrivit🙂

  3. buna , complexul „Pacea” harta : 44.696161, 26.136106 nu mai exista de aproximativ 10 ani (a fost cumparat de Castel Film)… locuri asemanatoare in zona deschise vizitatorilor :
    vila 87 (44.70018,26.146086)
    strand snagov parc : (44.709536,26.161471)
    snagov parc :(44.714629,26.162866)

    intrarea se face prin izvorani din DN1

  4. s-a ales praful de tot ce insemna Pacea, din pacate eu n-am prins-o in perioada de glorie… mai trec acum cu barca si zabovesc pret de cateva minute pe lac, in dreptul celei ce a fost odinioara Pacea. nea Oancea de la barci a fost bunicul meu..

    • Hei, ce coincidenta stranie ! … Acum doua zile am cunoscut un om in varsta din Gruiu, a venit la noi la birou cu o problema si am depanat amintiri o ora, dupa ce am rezolvat problema🙂 . Si am vorbit despre oameni de demult, inclusiv despre bunicul tau care, dupa cum deduc, nu mai e pe lumea asta…. tare rau imi pare😦 Era un om deosebit, a fost bun prieten cu taica-miu si au lucrat multi ani impreuna, de-aia imi aduc aminte atat de bine de dansul. Daca vrei, imi spui si iti trimit un mail in particular, am cunoscut candva pe una din fiicele si pe fiul lui nea Oancea, acum nu stiu exact care din ei e parintele tau . Dar pot sa-ti spun mai multe in privat, mi se pare foarte draguta faza asta si ma bucur mult ca ai comentat aici ! …. Mai da-mi un semn, cand poti, si multumesc de vizita . Ce mica e lumea, uneori… chiar e.🙂

  5. Deși nostalgice, amintirile de familie, care sunt amintiri de suflet rămân… lipite de suflet toată viața (din câte am citit. și în ”remember”, dorul de tata răzbate pregnant și dulce). Frumoase amintiri ! Toate cele bune și o duminică cât mai plăcută !

  6. Buna. Si eu umblu dupa „nostalgii ale Snagovului”. De curand am ajuns prin locuri prin care am fost … demult. Partea cu Snagov Sat mi-a trezit amintiri: Vila 23 si-a pastrat denumirea, Muntenia este acum numita „Snagov Club”; Pacea a ramas singurul … pierdut. Acum am inteles ca a devenit „Castel Film” – fiind pe partea cu Izvorani. Trimite-mi te rog un email daca nu te deranjeaza pt a putea comunica mai usor. Ti-am gasit blog-ul intamplator cautand complexul Pacea! Pe curand!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s