ce urat… :(


Radu Serbanescu se numeste si este prezentator al Jurnalului de amiaza de la RTV. Azi l-am vazut intamplator, ca nu urmaresc postul cu pricina…. si ce l-am auzit spunand m-a scarbit de-a dreptul.

Subiectul discutiei era intamplarea nefericita prin care unor copii de clasa a VI le-au fost puse in pachetele cu carti, primite de ei ca premianti la scoala, volumul „Povesti, povestiri, amintiri” al lui Ion Creanga ; numai ca in editia cu pricina editura a gasit de cuviinta sa publice inclusiv „Povestea povestilor. Povestea #@*&” , pe care am cenzurat-o numai pentru ca stiti la ce ma refer – e o poveste pentru adulti, de fapt.  Doi copii au primit cartea respectiva, iar mama unuia din ei a sunat la scoala sa sesizeze faptul… si de aici scandalul. RTV , adica Serbanescu, a sunat la scoala respectiva si i-a sarit direct la beregata directoarei ; femeia a explicat ca respectiva carte a fost achizitionata de-a lungul anilor fara sa contina si povestea aceea care, orice s-ar spune, nu se incadreaza la „amintiri din copilarie” oricum ai lua-o. Nu s-a gandit nimeni sa rasfoiasca volumul, atata timp cat stim cu totii, de generatii, ce cuprinde el in mod normal ; in plus, cartile fusesera tinute in tipla pana cu o zi inaintea serbarii. Degeaba…. domnul jurnalist a insistat pe un ton rastit si nepoliticos ca doamna profesoara sa se auto-sanctioneze (sau auto-flageleze ?). Cand i s-a explicat ca mai degraba vina ar trebui cautata la editura, unde e de fapt sursa incurcaturii,  jurnalistul surescitat a sunat la inspectorat, unde un domn competent i-a explicat, din nou, cu nu are cum sa fie vina scolii in situatia asta . Ceea ce mi se pare logic, e ca si cum ai gasi intr-o carte de colorat o poza porno si apoi te duci sa-l iei de guler pe vanzator, ca n-a verificat continutul.

Domnul Serbanescu a ramas pana la capat scandalizat aiurea, dar la final a dat si mai tare cu bata in balta. Intreband-o pe directoarea scolii daca a reusit sa recupereze cele doua volume cu probleme i s-a raspuns ca doar unul din ele fusese luat copilului ; i s-a spus ca pe al doilea mama respectivului copil nu-l mai are…. sau nu mai vrea sa-l dea inapoi, nu era clar. La care bravul speaker, cu un ton ironic, libidinos si vulgar a ripostat : ” Cum, nu mai vrea doamna respectiva s-o aduca inapoi ? Va dati seama ce trecere a avut cartea asta in randul adultilor ? ” …..   Mie mi s-a parut cel putin deplasat, adica dupa ce pe tot parcursul transmisiei fusese acuzator, nervos si absurd, la final si-a atins apogeul incompetentei si nesimtirii.

Eu stiam ca un jurnalist trebuie sa fie impartial, sa consemneze fapte pe un ton egal din care sa nu razbata parerea sa personala legat de subiect. Cand colo, observ de ani de zile o continua manelizare a acestei branse, parca sunt din ce in ce mai lipsiti de calitati si de obraz unii dintre ei…. marea majoritate de fapt. Nu ma mir neaparat, dar uneori parca se sare calul mult prea rau. Si e urat.

P.S. De la scoala i s-a comunicat ca s-a facut deja o reclamatie catre Protectia Consumatorului si una direct la editura…  care editura, dupa parerea mea, a vrut sa-si vanda repede volumul cu pricina si a introdus, fara o minima gandire, povestea xxx printre povestirile atat de haioase si deconectante dedicate copilariei de celebrul autor. Adica in afara de editura, care e 100% vinovata, chiar nu vad de ce trebuia acuzata si tratata cu maxima ostilitate (si malitiozitate ieftina) o directoare de scoala. Aiurea.

Anunțuri

2 gânduri despre “ce urat… :(

  1. Cam acelaşi gen de linşaj mediatic mi-a fost dat şi mie să văd cu ceva timp în urmă atunci când s-a petrecut un fapt asbolut regretabil şi, fără nicio urmă de îndoială, o adevărată dramă : un elev fusese înjunghiat pe o trecere de pietoni din apropierea liceului spre care se îndrepta. O haită de „jurnalişti” (era un breaking-news care a întrerupt o altă „importantă” dezbatere şi erau mai mulţi în studio) au sărit cu gura luând la puricat fenomenul violenţei în şcoli, şi cum nu face nimeni nimic să îl prevină şi să îl combată. Au fost sunaţi dirigintele, directorul, inspectoratul şcolar şi toţi au fost făcuţi albie de porci. Au încercat să sune şi ministrul dar ăsta avea telefonul închis. Au nimerit însă peste-un director de direcţie din minister care i-a întrebat calm : „Şi unde ziceţi că s-a petrecut tragedia ?” „Pe o trecere de pietoni” au sărit deontologii. „Păi, nu vă supăraţi, noi nu avem treceri de pietoni nici în şcoli, nici în licee”.

    • Doamna directoare de azi s-a tinut darza si i-a repetat, de n ori, ca asa ceva nu putea fi anticipat, chiar e absurd sa pretinzi cuiva sa verifice pagina cu pagina o carte al carei continut il stii bine, teoretic. Apoi Radu asta a sunat la inspectorat s-o parasca „doamnie X i se pare normal ca… bla-bla”, ceea ce femeia nu spusese nicio clipa. Si a intervenit iar si ea, sa se apere, ca i se puneau in gura cuvinte pe care nu le spusese.
      Adica ideea e ca trebuie sa asculti atent, ca daca te iei dupa „profesionistii” astia ajungi sa acuzi total pe nedrept oameni care, poate de scarba, renunta sa se mai apere. Dar trebuie sa se apere toti si sa insiste pe logica si pe argumente, ca altfel nu-s sanse.
      Plus ca remarca de la final, de azi, mi s-a parut scabroasa si de o marlanie fara seaman… cand spun eu nu pare, dar auzindu-i lui tonul si intonatia, s-ar vedea clar la ce ma refer. In ce hal….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s