musafir


Prima postare de pe acest blog a fost despre ea, pot deci s-o consider întâia mea muză.🙂

Ieri a venit din nou pe la mine, într-o vizită de câteva zile, iar asta ne bucură pe amândouă : ea a mai schimbat un pic peisajul, venind într-un loc cunoscut și unde se simte bine, iar eu am ocazia să mai fac mișcare seara târziu, pe la ora 22, când ieșim la a treia si ultima plimbare a zilei.

Prima oară când a stat la mine era mai micuță, în vara lui 2009, și îmi amintesc cât de greu o convingeam să urce în lift, unde presupun că avea senzația de claustrofobie canină. Treptat s-a învățat cu toate si, prin 2011, când devenise mult prea durdulie și încercam s-o cobor pe scări cele 6 etaje, nu-mi reușea decât primul ; la etajul 5 se oprea în capătul scării, se punea ciuș-măgăruș și îmi arăta cu privirea ușa liftului :)))…. adică fata bătea șaua ca să pricep eu. Degeaba o lăsam acolo și plecam pe scări, degeaba tropăiam ca să audă că nu mă mai întorc și să pornească după mine…. până la urmă veneam înapoi și o găseam neînduplecată, cu o privire vinovată si hotărâtă în același timp, ceea ce însemna că va fi ca ea.

Acum nu mai e durdulie, a facut mișcare si e de mult timp în parametri🙂 . Și facem doar cum vrea ea totul: lift, ieșirea din fața sau din spatele blocului, aleile pe care vrea ea s-o cotim, timp afară atât cât dorește, sau pe aproape … un singur lucru e ca mine, mereu : nu fugărim pisici, niciodata! Măcar atata să mă impun si eu, păi nu ?

Image

4 gânduri despre “musafir

  1. Te invidiez pentru plimbarea pe răcoare. Şi pe Maxie pentru vacanţă. Vezi că dacă nu vrea să adoarmă sunt cântece „de leagăn” pentru căţei pe YouTube. Eu le-am folosit pe cele pentru pisici şi am impresia că funcţionează.

    • Nu e chiar racoare, in schimb e pustiu pe strazi. Azi mi-a placut mult orasul, e liber cum era in vremurile de demult…. de maine insa ne revenim la…. normal.
      Maxie doarme tun, zi si noapte, si oricum n-am inca audio acasa. Il dreg eu cat de curand.

  2. Pingback: destinatie de week-end, eventual | prin preajma

  3. Pingback: Home, sweet home. Povestire despre o casa. | prin preajma

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s