(scurta) odisee – 3


Asta e cu demoni, că am și eu destui în interior…  :).

(continuare de aici. )

Undeva în acest răstimp m-am apucat si de facultate, muncind în acelasi timp, ca altfel nu as fi putut să-mi plătesc taxa. Fiind la frecvență redusă, mă duceam doar în anumite zile si în rest citeam mult în particular. Mai ales că fiind specializare Sociologie-Psihologie, adică nu stiință exactă, mergea să fii auto-didact, în mare masură. Nu mi-a folosit decat o singură dată, când am avut nevoie de studii superioare (indiferent care) ca să lucrez într-o firmă de avocatură.  In rest, toate impresiile mele de om tânăr care credea că o diplomă universitară imi va deschide un drum, s-au spulberat în timp, fara însă să regret că am avut si experiența asta în viață. Poate că nici nu  m-am zbătut suficient să desăvârșesc.

Mi-au plăcut cei patru ani de facultate, am avut materii foarte interesante si, atunci când am avut timp, m-am dus să ascult cursuri, alaturi de cei de la Zi, in amfiteatru. Era fascinant ce auzeam, am avut printre profesori inclusiv medici sau criminalisti pe care îi vedeam uneori la tv.  Nu că mă laud, dar nu am copiat la niciun examen, pentru ca nu aveam de ce, era simplu să dezvolt un subiect si în plus îmi plăcea să verific ce si cât am reținut din toate. La final, mi-am ales pentru lucrarea de licență tema “Locuința în timp si spațiu”, desigur abordată si sociologic, dar si din punct de vedere a psihologiei omului. Mi-am facut abonamet la Biblioteca Centrală Universitară, un loc minunat si în care ai toate condițiile de studiu. Am lucrat pentru licență cam din noiembrie pană în aprilie anul următor, încet si cu drag, îndrumată de o doamnă profesoară binevoitoare. Numai că ea a născut cu cateva zile înaintea examenului si, spre neșansa mea, m-am trezit examinată de un domn profesor detestat si detestabil, un om în varsta, mereu ponosit si încruntat, care in plus mi-a spus din start că daca il alegeam pe el ca și coordonator ar fi fost mult mai bună lucrarea mea. Un fel de repros, adică. Fara să se uite prea mult la mapa mea a început sa-mi pună niste intrebări aiurea, pe lângă subiect, fiind din start rău-voitor si acru. M-am mobilizat să fac față situației, celelalte două profesoare din comisie m-au ajutat sa revin la temă, dar nota finala o decidea domnul respectiv. Dupa vreo două zile s-au afisat rezultatele si am ajuns mai tarziu sa le vad, pe seară. Pe langa bucuria că trecusem cu bine de probele scrise, mi-am vazut nota 7 la proba practică si am crezut că visez  urat ; aia era notă dată de obicei unor lucrari mediocre, doar pentru că studenții scriseseră ceva… Eu muncisem cu drag câteva luni, combinasem text cu poze si făcusem o sinteză frumoasă a temei, iar acum constatam ca note de 9 si 10 luasera foarte mulți din cei care lucraseră (sau doar descărcaseră de pe net) în ultimele cel mult două luni, prezentând lucrări care semănau între ele si peste care nimeni nu se uitase foarte atent. Când am sunat-o pe doamna profesoară sa-i spun mi-a zis cu tristețe că aflase de mine si că regreta nespus situația ingrata si atitudinea ciudata a celui care mă nedreptățise în felul acela meschin. Dar a rămas asa, reexaminarea nu mai era posibilă, iar eu am avut o medie mult scazută, nedrept si frustrant. Nu că ar mai conta, dar ca principiu.

Nedreptăți se întamplă tot timpul si inclusiv mie, dar unele din ele sunt de asa manieră că nu poți trece peste ele niciodată ; si se adaugă acolo, în interiorul tău, ca niste pete negre care nu dispar orice ai face.

Revenind la viața mea de om muncitor :), am mai avut în timp doua joburi, de asistent manager, la doua cabinete de avocatură și care au fost niste experiențe extrem de stersante. Între 8-10 ore de munca, sedințe obositoare si atmosferă veșnit încarcată, dată de termenele limita continue, de nervii avocaților si ai clienților, în general un mediu nesănătos, generator de boala, la propriu si la figurat.

În aceste două ipostaze am avut de fiecare data șefe, adica femei la cârmă, ceea ce n-aș vrea să mi se mai întâmple vreodată în viață 🙂 .  În unul din aceste birouri lucram în ziua cand a murit taică-miu, cu care avusesem o perioada foarte dificilă la final și despre care nu vorbeam la muncă ; si îmi amintesc cum, după revenirea mea la birou dupa zilele de groază prilejuite de evenimentul rău, le povesteam fetelor (avocatele stagiare) despre cum fusese situația si una din ele mi-a spus ”Mirel (că asa imi spunea ea), păi tu acasă aveai o dramă la fel de mare cu cea pe care o trăiesti aici  zilnic”…. ceea ce mi s-a parut ciudat si m-a pus pe gânduri, adica felul cum mă percepea ea.  Deși o altă colegă m-a amuzat la un moment dat când mi-a spus tot așa, într-o seară târziu când nu ni se mai terminau treburile în birou : ” Tu ai ceva anduranță, eu în locul tău îmi luam demult geanta și plecam”… :)) mă amuză și acum scena, deși conjunctura era dură.

Din fericire, de cinci ani incoace mi-am gasit locul tot într-o activitate ce ține de legi si acte, dar mult mai frumoasă și ordonată si, mai ales, un fel de afacere în familie.

Cam asta a fost, iar ce va fi știe numai Dumnezeu. Ce mai pot să spun e că totusi, proporțional cu efortul depus, cred că viața îi aduce omului în cale ceea ce i se potriveste, din toate punctele de vedere. Si poate ca toate care se intampla au un rost si o corespondența in viitor…. dacă nu, se cheamă viată de parcurs, cu ce presupune ea. Sănătosi să fim.

Anunțuri

2 gânduri despre “(scurta) odisee – 3

  1. :)))) mama, cate calitati mi-ai gasit…. ai uitat de cealalta latura a mea, aia tenebroasa, pe care ai mai vazut-o uneori 😀 . Deocamdata no way, medierea de la noi e cu totul altceva decat cea din filmele americane. Cu totul diferita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s