ezitari


Ma gandesc din ce in ce mai des si mai serios sa-mi iau un animal de companie.

Am avut candva pisica, dar locuiam pe vremea aia la parter si avea libertate absoluta, intrand si iesind pe un ochi de geam oricand dorea. Am avut papagali (perusi) si pe rand au evadat / murit / evadat ; mi-au frant inima cu totii atunci cand i-am pierdut intr-un fel sau altul si din 2007 am zis ca gata, nu ma mai tine cordul pentru de-astea. Ca vreme e de convietuire, dar si de despartire pana la urma, si aia e partea dificila… rau.

De la un timp insa mi se pare ca, desi nu e prea mare apartamentul meu, parca ar mai fi loc pe aici pentru un suflet curat, patruped sau inaripat…. sau ceva cu solzi ? Oricum, sa fie o vietate si sa se bucure ca se afla la mine in casa, eventual ceva/ cineva scos dintr-o situatie limita. Poate de la un adapost sau chiar luat de pe strada.

Cainele va avea nevoie sa-l plimb de 3 ori pe zi, ceea ce nu as putea mereu si ar fi o problema; pisica nu ma obliga la asta dar mi-e teama sa nu cada de la etaj, cu ochii dupa vrabii. Alte blanoase nu am avut si nu stiu cum se comporta (porcusori de Guineea sau altele din aceeasi categorie), asa ca ar trebui mai intai sa ma documentez. Pestii sunt tacuti, stau la locul lor fix si fac bine psihicului, dar e complicata operatiunea schimbarii apei din acvariu. Si cum tin neaparat ca animalul meu de casa sa aiba asigurate toate conditiile si o viata cat mai buna, trebuie sa ma gandesc bine ce si cat o sa pot face, fiind pe cont propriu in „aventura” asta, fara sprijin exterior decat poate ocazional.

Dar dupa cum scriam candva aici, stiu ce satisfactii iti poate oferi un prieten de acest gen si tocmai de-aia ma tenteaza sa „risc” din nou . Ma voi gandi bine si dupa concediu, mai spre toamna, cred ca voi comite imprudenta… 🙂 .

caine si copil

Anunțuri

6 gânduri despre “ezitari

    • Da, plus ca arata ca niste mici jucarii, iar puii lor sunt ceva de nedescris… singura grija ar fi sa nu scape din culcus si sa calc pe ei prin casa :))… Doamne fereste.

        • Asa ? :))…. zici ca au un creieras cat un bob de porumb si ca nu i-ar duce prea departe si cand colo, poftim… Asa sunt si perusii, cu o gamalie de minte si cu toate astea cauta febril cai de evadare, pana cand se obisnuiesc si se potolesc. Dragii de ei, toti… 🙂

  1. Asa incepe. Intâi iei o pisică de dragul tău. Să te alinte şi să-ţi toarcă. Apoi iei o pisică de dragul primei. Să nu stea singurică. Şi tot aşa…
    Oricum, merită. Bravo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s