the seventies – part two


Daca tot gasesc pe net diverse poze care ma inmoaie si-mi trezesc amintiri pe care nici nu stiam ca le mai am, atunci macar zic sa le astern si pe blog, ca poate candva vor folosi, cine stie… sau macar mie cand o sa-mi scriu memoriile, eventual.

Asadar, dupa cum spuneam aici mai demult, anii copilariei mele au avut particularitatile lor. Si o sa postez mai jos cateva poze cu minime explicatii, purtand in ele caldura si starea de bine pe care mi-o provoaca mie azi, dupa „secole” trecute si parca dintr-o alta viata. Chiar daca e tot aia, dar profund altfel. Deh, ca adultii… cu tendinta de a idealiza perioada inocentei depline.

149469_443524942396271_444178999_n  Sotronul era, vara, cred ca cel mai practicat joc, pentru ca nu era nevoie de mai mult de doi copii care sa se concureze intre ei. Asa ca pana ieseau in fata blocului si ceilalti 20-25 din bloc, gata sa puna de-o v-ati-ascunselea, el era solutia ideala. In poza e cel care se vede, dar mai exista varianta sotronului patrat mare, care se impartea in alte 9 patratele mai mici. Pentru ambele era nevoie de o creta, un trotuar suficient de lat si niste cioburi cu care trebuia sa arunci in casutele cu numere, ca sa pornesti jocul. Cautam prin iarba sau aiurea pietre sau cioburi din sticla cat mai groasa, ca sa nu sara, ci sa fie grele si sa ramana acolo unde le aruncai… ca daca nu nimereai, sau daca picau pe linia dintre casute iti pierdeai randul si te batea concurentul celalalt…. si te ofticai :D.

Tot cu creta pe asfalt, dar fara poza ca n-am gasit, se mai juca si „Frunza” -pe echipe si potrivita copiilor  mari, pentru ca era un joc mai dificil si care nici nu stiu de ce se numea asa…. frunza. Ca nu avea legatura.

elastic 2 Elasticul era o alta mare pasiune, fiind necesari minim trei competitori, dupa cum se vede in poza : doi tineau elasticul intins, iar celalalt trebuia sa faca sariturile, de la simple la tot mai complicate, fara sa greseasca. Iar cand gresea, se facea schimbul intre ei, prin rotatie. Simplu, captivant si pe nivele de dificultate – in poza urmatoare se vede cum de la glezne alesticul se ridica apoi la genunchi si in final pana la solduri. Ori era concurs, ori nu mai era 🙂

elasticBaietii mai rar, de obicei fetele erau cu elasticul infasurat intr-un buzunar, la orice ora de zi de vara… pana-n seara.

coarda Tot la categoria sarituri, coarda (care arata altfel decat cea din poza, era o sfoara alba din bumbac impletit si cu manere de lemn un pic mai rotunjite si de culori diferite… dar principiul e acelasi) nu necesita decat tot minim doi copii ; ca sa nu spun ca puteai sa te joci si singur, afara sau in casa chiar, ocazie cu care se mai agatau si spargeau obiecte si se suparau parinti. Dar afara, in grup, era tot farmecul : se organizau adevarate campionate, de sarituri in fata sau in spate, ca mainile rotite normal sau tinute incrucisat, cu sarituri simple sau cu doua rotiri de coarda la o singura saritura…. adica era cu abilitati, ehe… si cu antrenament pana sa atingi performanta :).

jocuri 1 Despre trasul de sfoara nu am prea multe de spus, nu am avut ocazia si din ce stiu era un joc pentru baieti, care isi testau forta si care in modul asta parca anticipau ceea ce aveau sa demonstreze cand se faceau mari : lucrul in echipa pe principiul „unde-s doi, puterea creste”. Dar si competitia, cred. Si chiar daca in cercul meu nu se juca, stiu di auzite ca cei care stateau verile la tara, la rude, aveau parte de distractia asta frecvent. Adica exista, clar.

Tot un joc exclusiv dedicat baietilor era „Lapte-gros” , pe care il practicau baietii in scoala generala, in clasa, in toate recreatiile mari de la ora 10 – pauza aia era de 20 de minute, de la 10 fara 10 pana la 10 si 10…. nu mai stiu exact de ce, dar asa enorma era. Ei, si la finalul ei debandada era generala, baietii cu uniformele in toate directiile, praful ridicat in aer de il taiai cu cutitul, iar proful care venea la ora, gata sa ne dea extemporal pentru ceea ce gasea acolo… :D.

Jocul presupunea, pentu cine nu (mai) stie, ca un gup de x baieti sa sara, din fuga , in carca celuilalt grup de x baieti care stateau aliniati aplecati unul in spatele celuilalt, asa incat cei care sareau sa incapa toti pe trenuletul format ; si trebuia sa vii in mare viteza si sa te arunci pe cel mai din fata posibil, asa incat sa aiba si colegii tai loc in spate. Era foarte fun cand asta nu prea reusea, iar cei de la mijloc duceau tot greul…. sau nu-l duceau pentru ca se pravaleau scotand diverse racnete si jeluiri, ocazie cu care pierdeau jocul si mai stateau o tura. Stiu ca fetele radeau copios de pe margine, dar acum stau si ma intreb daca nu cumva azi baietii de atunci au oarece dureri de spate si se mira de unde…. dar sper ca nu :).

jocuri 2urcatul in pomi era la ordinea zilei si valabil pentru fete si baieti deopotriva. Nu doar ca sa culegem corcoduse, visine, prune sau piersici – toate verzi si acre, ca nu asteptam sa se coaca – numai visinele ajungeau coapte, dar ele tot acre chiar si asa. Dar nu doar pentru cules, ci si ca sa ne ascundem prin crengi si frunzis la v-ati-ascunselea, cand nici nu mai respirai, ca sa nu fii vazut.

ostasi„Tara, tara vrem ostasi” era pentru copiii mai mici, la fel ca si…

..baba oarba…”Baba-oarba”. Dar tot cu grupul mare de prieteni, ca altfel nu era joaca adevarata. Afara, la aer si soare, pe iarba si departe de pericole. Asa era si asa simteam cu totii.

Si tot pentru copiii mici era si ”Podul de piatra” care se darama si il lua apa… si faceam ”altul, pe rau in jos, mai trainic si mai frumos”.

Mai jucam si „Castelul”, care necesita tot doua echipe. Minunat joc ! Era vorba de niste pietre plate, pe care de obicei le adunam din santiere, care erau la tot pasul pe vremea aia. Si pe respectivele pietre trebuia sa le suprapui si sa finalizezi astfel un fel de turn stabil, asta cu conditia sa te lase sa te apropii de ele cei din echipa adversa. Cara te „vanau” aruncand dupa tine cu o minge intentionat dezumflata, ca sa poti sa o tii bine de o cuta si care apoi sa nu se rostogoleasca prea departe. Si tot asa, unii puneau o piatra si fugeau, ceilalti ii vanau ca sa-i elimine si sa fie mai greu de atins scopul, cat timp era mingea la distanta altul putea sa mai adauge o piatra si tot asa… Iar cand la final castelul era ridicat, „vanatorii” aruncau pe rand cu aceeasi minge, de la o anumita distanta, si incercau sa-l darame ; daca reuseau insemna ca ceilalti trebuiau iar sa fie „constructori” . iar daca nu, se inversau sarcinile si se schimbau rolurile. Pana ne plictiseam, adica nu prea curand.

Cand doream sa ne odihnim jucam ”Telefonul fara fir” sau ”Fazan”, distractive ambele.

rotilePatinele cu rotile erau in varianta chinezeasca parca, adica cele cu roti precum rulmentii, care alunecau mai usor si erau mai fiabile, ca si zic asa. Cele din poza erau romanesti, destul de dificile pentru ca rotile de plastic se cam poticneau in orice pietricica si cadeai in genunchi destul de usor… ca sa ai de unde sa te ridici. Dar eu pe astea le-am avut si nu-mi vine sa cred ca cineva, nu demult, le scosese la vanzare pe un site de ocazii ! Mi se pare incredibil ca le-a tinut undeva atat de mult timp… pentru ca nu cred ca s-au mai fabricat, cu mult inainte de ’89.  Aveau cele doua parti albastre mobile si atunci cand iti crestea piciorul se adaptau prin simpla utilizare a unei surubelnite, cu care schimbai pozitia lor si strangeai la loc suruburile pe sina metalica de dedesubt. Acum cred ca par deosebit de jalnice, dar la vremea aia mie mi-au fost dragi. Iar cea mai buna utilizare pe care le-o puteai da, la nivelul lor de „performanta” era sa te tii de saua unei biciclete si sa te traga prietenul tau in felul asta, daca avea chef.

Si asa am ajuns la o mare iubire… pegas… si anume Pegasul, despre care trebuie sa scriu o oda, separat. Ca pentru o pasiune adevarata merita sa scrii ode :). Doar sa imi adun un pic inspiratia. Candva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s