revelație, încă una


Prin natura jobului pe care îl am, și anume unul din domeniul legal, văd și aud mulți oameni, care uneori sunt în relații armonioase unii cu alții, alteori (destul de des) nu tocmai. Ceea ce îmi place cel mai mult e să constat că părinții se înțeleg cu copiii lor, mi se pare extrem de important poate și pentru că în familia mea nu mai e așa de prea mult timp, fără să înțeleg de ce. Dar nu asta contează aici. Ceea ce mă emoționează pe mine adesea e imaginea tatălui alături de fiul sau fiica lui, mergând sau fiind împreuna. Pur și simplu. Pentru că de câțiva ani eu nu mai pot să fac asta, aș vrea să le spun tuturor celor care mai au tați în viață să se bucure de prezența lor, atât cât mai pot ! Pare ceva banal, dar e atât de important să mergi pe stradă alături de mama sau de tata, iar uneori nu ne dăm seama de asta decât atunci când e un pic prea târziu.

Azi am fost cu mama la un control medical al ei și exact asta am gândit : ce bine că mai pot s-o țin pe mama de mână mergând încet pe la soare, să o sprijin să se deplaseze și să o scutesc de preumblări pe coridoare, atâta timp cât sunt eu acolo să iau o fișă sau să cobor la farmacie să rezolv o rețetă… pentru mine e atât de simplu, iar pe ea o ajută așa de mult, fizic și psihic, să știe că se poate baza pe mine pentru orice…

E un fleac să le dai părinților un telefon, să-i vizitezi măcar o dată la câteva săptămâni, să-i întrebi ce mai fac, cum o mai duc și să-i ții în brațe câteva secunde atunci când îi revezi. E atât de simplu și de accesibil, cu toată viața noastră trepidantă, și totuși unora li se pare o mare corvoadă orice gest de afecțiune față de cei care le-au dat viață și i-au crescut cum au putut și cu ce au avut, în condițiile date, făcând oricum diverse eforturi. Mi se pare prostesc absolut orice reproș făcut de un copil părinților lui ; atâta timp cât nu te-au bătut cu biciul, nu te-au maltratat în niciun fel, te-au ținut ani la rând în școli și te-au hrănit în așa fel încât azi ești mare, sănătos și om cu rostul tău, e lipsit de noimă să fii distant cu ei. E contra naturii, împotriva firii și e păcat de Dumnezeu…

Așa că bucurați-vă de prezența mamei sau a tatălui cât mai puteți, că va veni o zi în care această mică plăcere va deveni imposibilă și regretele târzii vor fi inutile. Și dorul copleșitor.

Anunțuri

6 gânduri despre “revelație, încă una

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s