(dez)avantaje


Ma intreb uneori cine a fost sau e mai fericit.

Bunicii mei si predecesorii lor nu aveau televizor. Unii din ei au prins aparitia cinematografului si banuiesc eu ca li s-a parut ceva senzational, cum si era de fapt. Nu aveau nici transport rapid, de colo-colo, ceea ce fireste ca le limita posibilitatile. Pe de alta parte, nici nu cred ca doreau sa circule prea des, in principiu stateau in satul sau orasul lor, isi vedeau de treburile zilnice si isi cresteau copiii. Ca distractii, in sat era hora de duminica si probabil alte reuniuni, la nivel mai redus, intre membrii familiei sau cu vecinii. La oras, se duceau la baluri sau mai tarziu la seri dansante, se plimbau pe aleile parcului de care, din ce inteleg, nu era lipsit nici cel mai mic orasel si mai faceau cate o escapada la un local, la un mic si o bere…. sau dupa gustul fiecaruia, dar undeva unde sigur le canta o vioara si un acordeon la ureche.

Parintii mei au fost a treia familie de pe strada Negru Voda care isi cumpara televizor, marca Rubin, in 1960. Pana atunci avusesera patefon (ceva asemanator cu un pick-up, dar nu stiu exact cum arata), aveau desigur aparat de radio (cu lampi, ca si televizorul de mai tarziu) si locuiau intr-o curte plina cu vecini binevoitori, simpatici si gata oricand sa ii ajute, in caz de nevoie. Si pana si-au procurat cu totii aparatul respectiv, se adunau la ai mei la televizor si se distrau de minune cu scheciuri umoristice care inteleg ca se difuzau din plin, impreuna cu alte genuri de emisiuni, toate de calitate ca asa era atunci…

Bunicii mei si predecesorii lor nu aveau antibiotice, se imbolnaveau si puteau muri din cauza unor boli care azi sunt foarte usor de tratat. In schimb, mancau numai hrana sanatoasa, respirau un aer nepoluat si inca nu auzisera de  “stress”, pe care domnul Hans Selye l-a definit si descries mult mai tarziu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Stres). Sigur ca aveau si ei tristeti si griji diverse, dar motivele pentru ele cred ca erau mult mai putine, avand in vedere stilul de viata extrem de simplu pe care-l aveau.

Parintii mei si contemporanii lor se hraneau de asemenea mult mai sanatos, chiar si in perioada ceausista de final, cand goana dupa procurarea hranei devenise acuta si mai mult decat un sport national. Mama mai spune si acum (si eu confirm) ca atat de rau cum ajunsese sa fie traiul la finalul anilor 80, nu fusese nici in timpul razboiului. Adica mai traisera ei vremuri grele, de mizerie si foamete, dar nu pe perioade atat de indelungate si nu cu atata lipsa de speranta ca in anii 1984-1989, cu aproximatie.

Dar parintii mei deja beneficiau de multe posibilitati medicale, comparativ cu stramosii. Si de posibilitatea de a-si deschide mintea, gratie minunatei inventii numita televizor + cinematograf, larg raspandite si foarte accesibile lor, comparativ cu generatiile dinainte.

Eu am pornit in viata avand ochii pironiti de mica in televizorul Rubin de care am spus mai sus. Mai exista in casa un magnetofon Tesla, al lui frati-miu, primit drept rasplata ca intrase la facultate din prima si cu nota mare. Aveam si un casetofon Panasonic, luat de tata de la un coleg de munca, la mana  a doua, prin 1975 cred. Si mai era un radio Mangalia 2, fara lampi (adica evoluat) si un transistor Zefir, mic dar foarte capabil, la care asculta familia Vocea Americii in bucatarie, cu geamul inchis (locuiam la parter) si cu volumul dat cat mai incet posibil.

Bunicii nu mergeau in vacante la mare sau la munte, parintii mei in schimb au inceput sa aiba “apucaturi” de-astea prin anii 60, cand concediile in statiuni incepusera incet-incet sa devina o moda.

Cum spuneam, am trecut treptat de la acele aparate electronice care acum par caraghioase la ceea ce avem azi : dvd-uri, televizoare smart care au tot mai multe functii minunate, tablete si laptopuri care te ajuta sa stai pe net cat te tin puterile, cinematografe 3D sau 4D, unde te simti minunat pentru ca poti sa vizionezi diverse, gratie unei tehnologii la care strabunicii nici n-ar fi indraznit sa viseze. Un fel de SF devenit realitate, asta avem noi azi comparativ cu doar doua generatii in urma. Fericiti, sau cum ?

Azi avem de asemenea mall-uri intinse pe suptafete uriase, cu magazine sclipitoare si pline de mii de produse care te ademenesc sa le cumperi. Nu le poti avea pe toate, dar in general omul reuseste sa-si satisfaca multe capricii, la o calitate destul de ridicata. Si tot azi putem sa calatorim in locuri despre care citeam la ora de geografie la scoala, le vedeam pe atlas dar nu intrau in sfera planurilor de viitor pentru ca suna nerealist atunci, candva.

Dar noi avem si toxicitatea crescuta in tot ce ne-nconjoara. De la aer, apa, alimente afectate de chimicale, pana la mentalitati, comportamente si atitudini complet schimbate in sens negativ, ca si cum am avea un pret de platit pentru toate cele bune si frumoase.

Si ma intreb uneori cand a fost mai bine : in trecutul oamenilor cu bucurii simple, cu vieti oarecum trasate dinainte si care nu gandeau atat de mult si atat de sofisticat pentru simplul motiv ca nu avea ce anume sa le stimuleze imaginatia ? Si nici ce sa le starneasca dorinte sau “target”-uri pe care azi le auzi la copii de scoala primara ? E bine sau e rau ca omenirea a evoluat tehnologic, in paralel cu decaderea morala incurajata si uneori chiar ridicata la nivel de merit personal, mascata in aptitudini necesare supravietuirii celui care se descurca mai bine ?

Presupun ca noi, cei care vietuim pe planeta la momentul prezent ar trebui sa fim recunoscatori pentru asta, punand in balanta castigurile si pierderile suferite de specia umana. Dar e doar o presupunere, ca nu-s convinsa ca e chiar asa. Mie mi-e dor adesea de timpurile cand fericirea era atat de usor de atins numai pentru ca exista solidaritate, respect, sprijin dezinteresat si garantia cuvantului dat care nu se lua inapoi maine. Asa era candva, iar acum e invers. Si nu pricep deloc de ce n-au putut convietui impreuna cele doua, progresul si bunul-simt, pe meleagurile noastre ? Ca doar nu se exclud una pe cealalta, nu ? Curios.

Avantaje si dezavantaje, dupa secol… clar.

2 gânduri despre “(dez)avantaje

  1. Fiecare epoca are farmecul si frumusetea ei iar omul sfinteste locul! In rest ramane nostalgia paradisului pierdut ( copilaria ) si speranta ca maine va fi mai bine. Deci sa traim frumos astazi!

    • Da, si fiecare generatie cred ca se bucura de ce are la momentul respectiv. Si se adapteaza toti vremurilor lor, ca oricum nu stiu altfel. Sa traim, cat mai frumos posibil. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s