„tot inainte…” :)


Scrisesem si pe fostul blog (inchis definitiv si cu postarile pierdute forever… noroc ca nu erau multe) despre subiect si am zis sa-l reiau aici, ca poate intereseaza pe cineva din tanara generatie sau, daca nu, macar sa rememorez eu lucruri aflate in pericol de uitare iminenta din partea-mi.

Asadar, a deveni pionier in anul 1978 (anul meu adica) presupunea niste pasi. Odata inceputa clasa a doua se formau grupele, trei la numar, fiecare formata din aproximativ 12-13 elevi ; din prima grupa faceau parte cei mai buni la invatatura, din ultima cei mai slabuti. Oricum, nimeni nu ramanea pe dinafara, garantat.

Aveai apoi nevoie de un sustinator, un copil dintr-o clasa mai mare care sa te fi cunoscut dinainte inclusiv in viata din afara scolii si care urma sa vina sa te caracterizeze scurt : ca esti cuminte si-ti asculti parintii, ca esti respectuos cu vecinii si nu dai cu pietre in geamuri sau ca cedezi locul in autobuz batranilor si le cari si sacosele pline daca ii intalnesti pe strada… chestii de genul, pe aceeasi tema. Oricum, trebuia sa reiasa faptul ca esti un tanar vlastar comunist (ca asta erau pionierii de fapt, copii comunisti, utecisti in devenire… asta e 🙂 ) demn de a purta cravata rosie tivita cu tricolor si pe care urma s-o onoreze cum se cuvine. Asa era atunci, chiar daca acum suna ciudat sau caraghios.

In ziua cu pricina emotiile erau mari, mari… parintii se trezeau dimineata si mai calcau pe alocuri uniforma deja pregatita, sa nu fie cumva botita ici-colo;  copiii la randul lor isi mai verificau o data tinuta: baietii frizura, fetele bentita si eventual parul prins in codite si cu totii pantofii facuti cu crema si aspectul exterior per total.

In clasa cei alesi se aliniau in fata, langa tabla, iar parintii lor, impreuna cu ceilalti copii, asistau la ceremonie din banci. Pe mine tin minte ca a venit sa „ma recomande” o prietena si vecina de bloc, Anduta (adica Ruxandra alintata 🙂 ), cu un an mai mare decat mine si deja cu vechime in organizatie. Urmatorul moment presupunea ca tovarasa invatatoare sa citeasca statutul si diverse alte scurte materiale la care cred ca nu era nimeni foarte atent, toti fiind cu gandul la apogeul zilei :). Care venea si el , astfel : ti se aseza cravata pe mainile intinse in fata, ca si cum ai fi tinut o tava pe ele ; cu latura mare spre tine si cu coltul tricolor spre exterior, urma sa faci, ajutat de tovarasa, o miscare peste cap si sa-ti asezi singur cravata la gat, dupa care invatatoarea ii petrecea colturile pe sub epoletii camasii albe si le trecea apoi prin inelusul din plastic transparent si facea ultimele ajustari, cam ca in poza asta

uniforma

Dupa ce toti faceau ritualul care ii imbujora ca pe niste copii ce erau, proaspetii pionieri rosteau un juramant, cu mana tinandu-se de steagul rosu cu fireturi galbene pe margini, fixat intr-un stativ pe podea.

Finalul serbarii insemna destindere cu fursecuri si Ci-co, cu schimburi de impresii si felicitarea celor direct implicati in eveniment.  Cred ca mie ziua respectiva mi s-a parut deosebita din moment ce imi amintesc si acum detalii – si cu drag – despre ea… sau poate doar memoria mea e pricina. 

Cam asta e povestea. Mai pun aici cateva poze cu „componente” ale uniformei, mai in detaliu : un inelus pentru cravata, o insigna si un snur rosu, pentru comandantii de grupa – adica cei care conduceau una din cele trei grupe, fiecare formata de fapt dintr-un rand de banci.

50

41

39

Peste ei toti veghea comandantul de detasament (sau „al clasei”), purtator de snur galben precum cel din  poza cu uniforma completa, de mai sus. Comandantul de unitate (adica pe toata scoala) purta snur bleu-ciel si mai exista si supremul snur bleumarin, despre care nu-mi pot aminti in ruptul capului cui apartinea. Tresele erau si ele tot de culori diferite si simbolizau diferite merite; iar ecusonul de pe maneca era fie albastru (la clasele 2-4), fie galben (clasele 5- 8). Si uite asa era cu pionierii, candva demult… 🙂

5 gânduri despre “„tot inainte…” :)

  1. La baiatul meu s-a dus bunica lui la scoala cu ocazia evenimentului (ca eu nu puteam lipsi in acel moment), fata a primit cravata la mausoleul eroilor exact de ziua armatei cand eram libera. Vreau sa zic ca si parintii isi mai amintesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s